Agenția începe trecerea în revistă a actorilor principali ai evenimentului cu cancelarul german Angela Merkel. De la 1 iulie, Germania deține președinția UE, iar politiciana de la Berlin va încerca să-și convingă omologii să adopte planul de asistență în valoare de 750 de miliarde de euro, din care 500 de miliarde subvenții nerambursabile pentru statele beneficiare. Acesta se adaugă bugetului multianual de 1074 miliarde de euro al Uniunii.

Confruntată cu criza, Merkel a încălcat o interdicție nescrisă, acceptând împrumuturi la scară mare în numele Europei, pentru crearea unei datorii comune. Planul este inspirat de o ințiativă franco-germană care propunea ajutoare de 500 de miliarde de euro pentru țările care au fost lovite cel mai puternic de epidemie.

„Președinția prin rotație nu are un rol oficial, dar influența personală a Angelei Merkel și a țării sale creează o situație deosebită”, a recunoscut un diplomat european.

Premierul olandez Mark Rutte este, după Brexit, cel mai proeminent în cadrul grupului celor patru țări cunoscute ca 'frugale' - Olanda, Austria, Danemarca și Suedia, cărora li se alătură într-o oarecare măsură Finlada. Acestea nu contestă principiul relansării, dar au mai multe obiecții privind modalitățile de implementare. Rutte, parțial răspunzător pentru eșecul summitului european pentru buget din februarie, este cel care va trebui convins; în ultimele zile, el a fost vizitat la Haga de mai mulți lideri.

Summitul va fi un test pentru președintele Consiliului European, Charles Michel, care va fi moderatorul reuniunii. În februarie, i s-a reproșat că nu a reușit să îi dezbine pe „frugali” pentru a obține un acord.

Datoria comună va fi expresia unei solidarități mai puternice între țările mai fragile și cele mai puternice. După unele opinii, un acord ar fi o piatră de hotar pe calea construcției europene. Mai concret, susținerea celor mai greu încercați va permite să se limiteze fragmentarea pieței unice, una din principalele cuceriri ale UE.

Pentru a ajunge la un acord, cei 27 trebuie să depășească mai multe obstacole. Primul este reprezentat de valoarea totală a planului și a bugetului pentru 2021-2027; este important și raportul între credite rambursabile și granturi.

„Frugalii” fac presiuni pentru un plan și un buget cât mai reduse și pentru cât mai puține împrumuturi nerambursabile. Un punct dificil al negocierilor va fi controlul planurilor de reformă pe care trebuie să le prezinte statele pentru a obține fondurile respective.

Primele beneficiare ar fi țările din sudul Europei, în frunte cu Italia și Spania, care ar urma să primească 172 de miliarde, respectiv 140 de miliarde de euro. Nordicii consideră că acestea fac și cele mai mari cheltuieli.

„Promisiuni de reformă am mai auzit”, a ironizat Rutte, reamintind reformele sistemelor de pensii sau ale pieței muncii. Țara sa a ridicat mult ștacheta, cerând ca astfel de planuri să fie validate în unanimitate de toate cele 27 de state membre, și nu de majoritatea calificată propusă de Michel.

Sudul poate miza însă pe mecanismul de corecție de care beneficiază promotorii austerității, inclusiv Germania. Circa 20 de țări, printre care Franța, Italia și Spania cer eliminarea acestor mecanisme care permit reducerea contribuțiilor naționale la bugetul UE.

O altă problemă delicată este legarea fondurilor de respectarea statului de drept, o prevedere fără precedent în buget, contestată de Polonia și Ungaria. Budapesta a amenințat chiar cu exercitarea dreptului de veto, în condițiile în care planul trebuie adoptat în unanimitate.

La reuniune participă și președintele Klaus Iohannis care a transmis, într-un comunicat de presă, că va susține opțiunea unei ponderi mai mari a granturilor decât cea a împrumuturilor acordate statelor membre.