În Moldova există sentimentul acesta permanent că nu avem timp, că ne grăbim undeva și nu vom reuși. Nu vom reuși să avem drumuri bune, nu vom reuși să avem timp frumos, sau artă modernă, sau cultură, sau lucruri interesante.

Cel mai popular deadline e mâine, și uite așa ne frustrăm din mâine în mâine până ajungi în momentul să nu vrei nimic. La fel ca dimineața, te trezești după vreo 3 snooz-uri de cinci minute și ești frustrat de ce cele 15 minute cu pauză nu ți-au putut da somnul de care ai nevoie.

Trebuie să învățăm să vedem potențialul din lucruri, să gândim analitic ce ne trebuie și ce nu ne trebuie, și să stabilim real obiective și deadline-uri. Fără a ne gândi că iaca, dacă setăm deadline-ul peste două săptămâni vor crede oamenii că suntem leneși. Lucrul acesta vine și de sus, politicienii promit lucruri mâine și ele normal că nu se întâmplă mâine și oamenii își pierd speranța.

De curând am fost în Erevan, Armenia, care e și ea o țară a Parteneriatului Estic, și m-a surprins arta din acel oraș. Sunt statui oriunde, și încetul cu încetul au creat și o stradă pietonală frumoasă, și muzee frumoase au, sunt locuri, pe care poți să le vezi și să nu te grăbești, pur și simplu să te simți bine. În alte domenii au probleme mai mari ca noi, și ca populație și ca infrastructură, dar senzația, pe care ți-o lasă capitala armeană este una plăcută.

Trebuie să învățăm să înțelegem când cineva ne spune că greșim, fără a fi reactivi și a vedea tot ce greșesc alții și să ne comparăm. Să acceptăm studiile de caz din altă parte și să încercăm să facem și să greșim. Nouă ne este frică să greșim, dar nu facem nimic pentru a nu greși. Că dacă nu greșești nu te vorbește lumea, dacă greșești, te vorbește lumea.

În Uniunea Europeană lucrurile nu sunt foarte diferite de Moldova, un pic altă arhitectură, un pic altă limbă, însă ceea ce au, este respectul, respectul pentru curățenie, și nu doar că nu aruncă tot ce vrei pe străzi, dar sortează gunoiul. Respectul pentru cei care merg alături de tine pe stradă, respectul pentru cei care te servesc, respectul față de sine.

Uneori mă gândesc că acestea sunt lucruri venite din interior, că oricât de mulți experți internaționali ar veni în Moldova și ne-ar spune lucruri, dacă nu ne vom respecta și nu vom respecta țara, orașul, atunci lucrurile nu prea vor merge.

Nu trebuie să iubești, sau să urăști. Nouă ne place să ne aruncăm în extreme. Trebuie să învățăm să respectăm chiar lucrurile, care nu sunt așa cum nouă ne-ar plăcea și atunci am coopera și nu am fi dușmani pe baricade.

Alexandru Lebedev