Portalul Tribuna.md relevă CÂT CÂȘTIGĂ UN (DE)FORMATOR DE OPINIE ÎN MOLDOVA, adică persoane care, fiind în serviciul anumitor politicieni sau forțe politice, manipulează cu bună știință opinia publică în interesul patronului lor. Potrivit publicației, anumiți comentatori și analiști politici câștigă de la 50 la 200 de euro pentru o emisiune la televizor, articole, interviuri sau comentarii în ziare sau pe internet, în care promovează anumite idei convenabile patronului politic. Autorul comentează că aceasta „e o specie de mârșavi, care vând ceea ce are mai de preț un om – libertatea de a gândi și de a se exprima liber, iar rezultatul muncii lor este încălcarea flagrantă a unuia dintre cele mai importante drepturi ale omului – dreptul la informare corectă și echidistantă”.

Timpul comentează că „marea adunare națională organizată de Partidul Socialiștilor duminică e ca și cum ar avea loc primul ritual satanic într-o biserică creștină. Socialiștii vor protesta numai trei raioane, iar Timpul crede că Dodon se teme de Chișinău. El își dă prea bine seama că are prea puțini susținători în Chișinău și că, organizând un protest în inima țării, se va face de rușine și în fața electoratului său, și în fața partenerilor săi din Rusia”.

Portalul MoldNova scrie „Cum a ajuns un tânăr din Sângerei „viceministru” la Tiraspol. El crede că face „un lucru demn, încercând să apăre interesele Transnistriei și să obțină recunoașterea la nivel internațional. Așa-numitul viceministru de Externe din stânga Nistrului, Alexandr Stețiuk spune că multe acțiuni din partea Moscovei în relațiile cu Tiraspolul vorbesc despre faptul că Rusia a recunoscut de facto Transnistria.

Într-un editorial pe Deschide.md, Petru Bogatu atenționează că „Republica Moldova a devenit poligonul preferat al Lubeankăi de testare a noilor procedee subversive. La începutul lui 2014, referendumul secesionist din Crimeea a fost experimentat de ruși în autonomia găgăuză. Cu cinci ani mai înainte, la puțin timp după venirea partidelor democratice la putere, Moscova a purces la înființarea grabnică la Chișinău a unei puzderii de false ONG-uri care urmau să confere un caracter organizat coloanei sale a cincea. Până și căpeteniile lumii interlope au fost implicate în războiul invizibil al spionajului rus. Totul urma să culmineze cu trădările unor deputați cumpărați care ar fi dat peste cap asocierea Republicii Moldova la UE. În paralel, rușii au organizat din umbră referendumul separatist din Găgăuzia, urmărindu-se dezmembrarea Republicii Moldova prin implicarea sudului în proiectul „Novorusia”. În condițiile în care acesta nu a luat foc, a fost provocată devalizarea băncilor pentru a compromite guvernarea pro-europeană și a prăbuși scena  politică moldovenească. În treacăt fie spus, Moscova a urmărit nu doar demonizarea decidenților, ci și a politicienilor din eșalonul secund, după cum ar fi Mihai Ghimpu sau Iurie Leancă, care în noile condiții aveau șansa să urce în intențiile de vot. În urma acestui fapt s-a reușit, prin propagandă și dezinformare, radicalizarea societății... Potrivit autorului, vremurile sunt complicate și Republica Moldova este astăzi „frontul de operații”  al războiului secret”.