Am avut eu marele noroc de a mă naște în sudul țării, într-un oraș ce stă la doar 5 kilometri de România. Tatăl meu, un om pentru care respectul de sine contează foarte mult, m-a îndemnat mereu să pronunț corect fiecare cuvânt și să mă gândesc de două ori, dacă e corectă integrarea acestuia într-un sens sau altul.

Ba mai mult, chiar și acum, la 19 spre 20 ai mei, tata mă corectează subtil când, din eroarea omenească, pronunț cuvinte de salut în engleză sau rusă. Îmi spune: Dar știi cum e română?!, iar eu roșesc. Un alt exemplu că limba română trebuie să-mi fie ghid permanent, e chiar cel mai extraordinar om pe care l-am putut întâlni de când m-am născut - mama.

Ea nu e moldoveancă pură, așa că a învățat româna mai greu, însă acum nu ar renunța pentru nimic în lume, dat fiind că-i este foarte aproape de suflet. Alături de ea ne corectam atunci când greșeam, iar tata ne completa cu sinonime.

Sau, când călătoream sau mergeam cu familia la rude în localități îndepărtate, ne permiteam să învățăm româna practic, tata fiind un ghid perfect pentru acest lucru. Totuși, nu putem susține că suntem cunoscători desăvârșiți de română, însă prevalăm față de unii semeni, care mai au de învățat.

Româna, pot să zic, e limba mea internațională. Odată ce știu engleza și rusa, îmi pot imagina doar în limba română cum sunt înțeles de un vorbitor de altă limbă, când îi utilizez graiul.

Cred că nimeni nu-mi poate lua româna mea, pentru că ea nu-i moldovenească și nici invenție a secolului. Ea e limbă din strămoși, așa că-mi aparține nemijlocit. Cred că nimeni nu-mi poate lua româna mea, pentru că ea nu-i moldovenească și nici invenție a secolului. Ea e limbă din strămoși, așa că-mi aparține nemijlocit. Dar îmi aparține atât cât și celorlalți, pentru că e o valoare de neegalat. Și privind la alții, vorbesc aici de străini, cum își păstrează limba, cum se împotrivesc imixtiunilor din alte limbi și cum nu se gândesc de câteva ori înainte să susțină că limba țării lor este și limba maternă, cred că am primit doar ceea de ce suntem demni, iar pentru a ne recâștiga valorile, trebuie să ne recâștigăm dreptul la istorie.