Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care s-a acordat mult mai puțină atenție unei crize financiare în plină desfășurare care amenință stabilitatea Moldovei, o țară cu peste trei milioane de locuitori, prinsă delicat la mijloc între Ucraina și România. Cea din urmă este membru al NATO și al UE, iar o mare majoritate a moldovenilor sunt vorbitori de limba română.

În rezumat, criza moldovenească implică abuzuri de putere din parte politicienilor din mai multe partide - inclusiv cei care conduc instabilul guvern minoritar pro-UE al țării - cu scopul de a fura fonduri de la o serie de bănci moldovenești, și în primul rând de la Banca de Economii Moldova (BEM). La sfârșitul anului trecut a izbucnit un scandal, în urma declarațiilor făcute de mai mulți politicieni, conform cărora 1 miliard de dolari fusese delapidat de la trei bănci moldovenești, între care și BEM. Degetele arătătoare s-au îndreptat direct către investitorii privați în acele bănci, desemnându-i drept principali vinovați.

Acuzațiile au declanșat o panică populară și retrageri în masă ale depozitelor de la băncile în cauză. Criza a ajuns la apogeu în februarie, când moneda moldovenească, leul, a căzut cu aproape 40% față de dolar și euro.

Sub presiune, autoritățile au acceptat cu reticență să deschidă o anchetă cu privire la ceea ce se întâmplase în realitate. Până și firma americană de consultanță Kroll a fost angajată, firmă căreia Banca Națională a Moldovei i-a plătit între 200.000 și 300.000 de dolari. Cu toate acestea, oficialii moldoveni s-au arătat nemulțumiți de rezultatele investigației realizate de Kroll, apreciind că raportul ei nu a aruncat prea multă lumină asupra modului în care dispăruseră banii și că a constat mai mult într-un rezumat al articolelor apărute în presa locală. Viorel Chetraru, șeful Centrului Național Anticorupție, care a investigat și el scandalul bancar, a calificat raportul Kroll drept o "ficțiune" în general.

Cel mai recent, după luni de scandal în presă cu privire la "miliardele de dolari" lipsă, s-a dovedit că suma era un "mit", conform unei declarații făcute pe 7 mai de către guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei, Dorin Drăguțanu. Discrepanța relevantă, afirmă Drăguțanu, reprezintă mai puțin de jumătate din acea sumă - mai apropiată de 450 de milioane de dolari. Dar chiar și această sumă rectificată negativ cu care a fost păgubită BEM este uluitoare, întrucât echivalează cu 8% din PIB-ul țării. (Pentru comparație, proporțional la scara PIB-ului SUA, suma echivalentă ar fi fost de vreun trilion de dolari).

Cu nimic mai puțin uimitoare decât hoția în sine este nesimțirea manevrelor cu care politicienii moldoveni încearcă să-și acopere urmele și să arunce vina pentru pierderea banilor pe investitorii privați. Începând cu sfârșitul lui 2013, atunci când persoanele în cunoștință de cauză realizaseră că BEM se apropia de colaps, la recomandarea unei comisii guvernamentale (controlată exact de aceleași interese politice care jefuiseră banca) guvernul moldovean a vândut o parte din acțiunile BEM unor investitori privați, ascunzându-le pasivele pe care le avea banca. O a doua vânzare, de proporții și mai mari, a avut loc în august 2014, întrucât doar trei luni mai târziu urmau să aibă loc alegeri parlamentare. Nici un audit independent nu fusese realizat, exista doar raportul Ministerului de Finanțe care afirma practic că banca este în regulă. Apoi, în noiembrie 2014, cu câteva zile înainte de alegeri, guvernul a luat BEM cu asalt și a pus-o sub controlul statului.

Abia acum, după luni de acuzații publice zgomotoase, începe să se discearnă adevărul. Mulți demnitari chemați în fața parlamentului s-au văzut obligați să admită că jaful de la BEM s-a desfășurat vreme de ani de zile, cu mult înainte ca investitorii privați să se implice. Guvernatorul Drăguțanu a declarat explicit că: "Din 2007, BEM a suferit pierderi de sute de milioane de lei. Cum s-au acumulat ele? Prin acordarea de împrumuturi proaste ... [care] s-au dat și până în 2009 și în 2009-2013" - adică anul în care acțiunile BEM începuseră să fie vândute investitorilor privați. La rândul său, procurorul general al Moldovei, Corneliu Gurin, a declarat la aceleași audieri parlamentare: "Furturile de la BEM nu au început în 2014 și nici măcar în 2013. Ele aveau loc cu mult înainte de aceste evenimente, iar în 2009 ele au crescut considerabil." Cu alte cuvinte, BEM fusese golită cu mult înainte de izbucnirea scandalului din 2014.
Realitatea este aceea că pierderile de la BEM constituie rezultatul unui jaf ce durează de 20 de ani sau chiar mai mult. Absurditatea acuzațiilor oficialilor împotriva investitorilor ar fi chiar amuzantă dacă nu ar fi la mijloc și putreziciunea pe care acest episod a expus-o, chiar în inima a ceea ce mulți considerau că este cel mai bun candidat la integrarea în UE. Într-adevăr, nu cu mult timp în urmă, Moldova era considerată (greșit sau nu) cu mult înaintea altor țări precum Ucraina sau Georgia, tocmai în zona reformelor statului de drept și legislației (inclusiv financiare) în vederea satisfacerii standardelor UE. Acea imagine este acum pe butuci și, conform aprecierii unui bine informat analist polonez [Kamil Calus], ea echivala cu un exercițiu de "euro-imitație":

''Din perspectiva partidelor aflate acum la putere în Moldova, integrarea europeană este interesantă în calitate de idee ce face posibilă atragerea electoratului pro-european. Este considerată de asemenea o sursă de ajutor financiar și de împrumuturi. Însă dimensiunea reală a integrării europene, cea care presupune modernizarea țării prin implementarea reformelor necesare, nu le este favorabilă liderilor coaliției, întrucât reprezintă o amenințare pentru afacerile lor. Acesta este motivul pentru care, în ciuda a cinci ani de conducere de către o coaliție alcătuită din partide pro-europene care își anunțaseră încă de la început intenția de a moderniza Moldova în stil occidental, țara nu a făcut obiectul niciunei reconstrucții structurale care să privească felul în care funcționează instituțiile statului. Enormele fonduri de ajutor, ridicându-se la sute de milioane de euro, acordate de UE ca parte a sprijinului pentru programele de reformă, nu au ajutat prea mult. De exemplu, tentativele de a se limita scara corupției omniprezente, endemice, care penetrează toate sferele vieții în Moldova - de la justiție, trecând prin sectorul financiar și până la sistemul școlar și cel de sănătate - s-au dovedit ineficiente.''

Când mii de moldoveni ies în stradă strigând "Jos hoții" și "Vrem miliardele înapoi", a spune că scandalul de la BEM afectează negativ perspectivele de integrare europeană ale Moldovei ar fi o exprimare excesiv de politicoasă. Nici nu zugrăvește un climat propice pentru investiții și creștere economică, în care o camarilă conducătoare bine înrădăcinată exercită o influență nelimitată asupra sistemului judiciar și a organelor polițienești și de investigații. Ce investitor normal ar veni într-o țară în care mai întâi i se oferă spre vânzare active nelichide, certificate în mod fals dar oficial a fi în regulă, pentru ca apoi să fie deposedat de ele și învinuit pentru lipsa lor de lichiditate?

Articol de James George Jatras (fost diplomat american, directorul Inițiativei Parteneriatul Estic din cadrul Institutului American din Ucraina)
Traducere: Andrei Suba