Mă bucur mult de zilele care poartă prospețimea unui răsărit plin de înțelepciune. Fiecare zi vine cu câte o lecție de viață, cu noi evenimente și cu noi lecturi. Sunt fericită și zâmbesc dulceag când văd oameni care duc cu ei o carte în geantă, care răsfoiesc un ziar sau un jurnal în troleibuz, când colegii de facultate, în pauzele dintre ore, citesc și vin cu noi impresii și recomandări de lectură. Din păcate, numărul celor care o fac nu este foarte mare, deși, doar astfel societatea poate evolua. Interesați de senzațional și din lipsă de timp, uităm să citim.

Eu m-am descoperit cu ajutorul lecturilor, căci cărțile au puterea de a lăsa urme durabile. Prin lecturi învățăm mereu cuvinte noi, care ne înfrumusețează viața, graiul, prin lecturi devenim mai zgârciți cu expresiile aspre și dure. Citind, vom descoperi prieteni mai sufletiști decât cei de până acum, vom avea preocupări mai senine.

Cărțile m-au fermecat după prima întâlnire cu mirosul de hârtie, după prima atingere, după primele povești despre lumea în care trăim. Cărțile m-au fascinat prin istoriile de viață ale oamenilor, care au îndrăznit să înfrunte obstacole, care își fac planuri inedite chiar și în situații dificile.

Îmi place să mă pierd adânc în gânduri și să trăiesc frământările personajului. Să trăiesc un adevărat spectacol, să descifrez o temă cuceritoare pentru care a meritat să fi bătut drumul până la pagina cu pricina.

Astăzi, citim mai puțin ca ieri. Ieri, când exista grafia chirilică, când existau atâtea bariere peste care trebuia să treci de dragul unei lecturi, când nu existau cărți scrise cu litere românești, când sensul lecturii îl primeai într-un alt grai, citeai din dorința de a cunoaște. Astăzi, nu știm să ne selectăm lecturile, astăzi, nu ne doare adevărul, pe care-l spun scriitorii noștri, azi avem alte priorități, ca de exemplu o zdreanță scumpă, care să ne acopere trupul, dar care nu ne alintă sufletul. Astăzi, deținem cărți de valoare în propria limbă, pe care părinții noștri și le-ar fi dorit. Să poți și să ai oportunitatea de a citi din orice domeniu, de a te informa și culturaliza în limba ta, este un mare privilegiu, pe care noi nu-l exploatăm. Ar trebui să fie ca atunci când te afli departe de casă și în raftul bibliotecii vezi o carte românească, vezi un scriitor român, auzi în jur limba ta maternă și inima îți bate mai tare. Ar trebui să fim recunoscători celor care au luptat pentru o limbă frumoasă, pentru manuale scrise într-o limbă sfântă, pentru dreptul de a citi acasă la tine, orice carte a lumii, în românește. Noi, putem promova lectura și modul sănătos de viață. Putem dori cărți scrise și traduse în limba română, dar e nevoie să încurajăm publicarea lor și mai ales citirea lor.

Recunosc. Mie îmi plac mai mult lucrările scrise în limba mamă, într-o limbă curată și pură, în limba română, pe care am deprins-o de la primul cuvânt. Cu toate acestea în biblioteca personală predomină cele al autorilor  din lumea largă. Am să mă încăpățânez totuși să cred că, atât pentru mine cât și pentru orice cititor, scriitorul român are o mare valoare. Când poți trăi lucruri extraordinare prin intermediul personajelor lui Druță, sau Dabija, te simți cu adevărat norocos. Recunosc că dacă nu era să descopăr stilul druțian, astăzi, puteam să fiu un om chinuit, un om care nu își cunoaște valorile și istoria. Sunt capodopere ale literaturii universale, cărți a căror valoare s-a impus umanității, dar, parcă, cele din țara mea mă atrag mai mult.

Uite așa am înțeles că fiecare lectură înseamnă noi cunoștințe, înseamnă rezonanțele emoționale, pe care le trăiește eroul și prin care putem pătrunde în universul cunoașterii. Iar dacă după o lungă călătorie te alegi cu nimic, atunci ori cartea nu a fost bună, ori nu ai reușit să o trăiești…

În ochii oamenilor care citesc, până și liniștea se vede altfel. Aceștia gândesc și simt diferit. În ochii lor îți poți descoperi și EUL. E o bucurie sublimă să descoperi în paginile cărților adevăruri noi , pe care le credeai imposibil de clintit.

Astăzi, am putea citi încontinuu pentru că  avem o mulțime de oportunități, putem citi în orice format și după orice gust și cu toate acestea oare ce ne împiedică să ne oferim luxul lecturii. Altfel putem să vindecăm necunoașterea ? Desigur, nu. Noi, cei tineri, mai ales, avem nevoie de experiențe, de istorii de viață, de lecții și locuri  din care să învățăm despre alții, până când o să ne dăm seama cât de multe, de fapt, învățăm despre noi și pentru noi.