Angela Stafii: Lăsați drobul de sare acasă, veți avea nevoie de el pentru altceva
-
22 Martie 2014 23:57
Am visat ieri noaptea că moldovenii vor face un concert mare, așa cum știu ei în PMAN și se vor bucura că pot, în vară să meargă pe insulele grecești, sau să viziteze Louvre. Multe geamantane cochete, adunate în centrul Chișinăului pentru a-și lua zborul în lume. Dar în afară de câteva emisiuni de seară, umbrite de politic, am văzut câțiva oameni…
Am visat ieri noaptea că moldovenii vor face un concert mare, așa cum știu ei în PMAN și se vor bucura că pot, în vară să meargă pe insulele grecești, sau să viziteze Louvre. Multe geamantane cochete, adunate în centrul Chișinăului pentru a-și lua zborul în lume. Dar în afară de câteva emisiuni de seară, umbrite de politic, am văzut câțiva oameni care se bucură și multe multe scâncituri. Exact ca în povestea cu drobul de sare.
De multe ori spun și cred că e așa în continuare, că depășirea trecutului, milei de sine și privirea faptelor ca atare, fără ingerințe ale fricilor noastre conduce la echilibru și deci la creștere. Când vorbeam despre mentalul individual, mă refeream și la cel colectiv. Și nu, asta nu înseamnă mentalitate. Mai degrabă vestea frumoasă a unei libertăți pentru care totuși s-a muncit mult a demonstrat fisura societății noastre. Nu putem să ne bucurăm pentru că ”avem un drob de sare în spinare” vorba altei povești celebre.
Din 2010 vorbim despre regim liberalizat de vize. Marii sceptici ai neamului au ”prevăzut” că nu se va întâmpla. Și-au dorit să nu se întâmple.
Această capacitate de a vedea lucrurile ca un tot întreg bucură. Doar că incapacitatea de a te bucura de faptul că nu mai ești încuiat, forțat să stai la cozi, să aduni acte pentru ambasade (despre care aceeași sceptici s-au tot plâns, apropos) povestește o veche istorie a noastră. Tot frumoasă. Cea a lui Gică Contra.
Ce înseamnă de fapt ridicarea vizelor pentru moldoveni? În context mai larg înseamnă o demonstrare a încrederii statelor europene în capacitatea noastră de a gestiona libertatea. În context mai vast și foarte precis:
- Poți merge în Europa la mama, bunica, soția, soțul sau cine vrei tu fără stress și cozi. Banii pe care îi plăteai pe vize, îi vei da pe avion, ca să ajungi mai repede și în confort.
- Mamele care au stat acolo ani de zile, închise în casele stăpânilor vor putea veni acasă să își viziteze copiii.
- Marile spectacole, concerte, expoziții sunt deschise acum și pentru că nu mai e nevoie să alergi cu limba scoasă după ”invitații”, pentru ca să ai acces la Viena, de ex.
- Plimbatul pe străduțe înguste, în orașe vechi nu este numai pentru facebook sau televizoare. Devine real.
- În timp, aceste plecări vor schimba Moldova ( pentru cei care se plâng pe cultura moldovenilor, patrimoniu și alte lucruri importante).
Această nemulțumire de orice, inclusiv acoperirea victoriilor cu altă grămadă de gunoi, încă neadunată are un beneficiu însă. Acest beneficiu este în a rămâne victimă, și a aștepta că cineva va face pentru tine. Exact ca în altă istorie tristă. Știți care a fost marea problemă a Ciobănașului din Miorița?
• Nu și-a recunoscut meritele și deci nu știa care îi sunt forțele și cum să le folosească
• A vorbit/plâns prea mult
• A avut un scenariu negativ pentru viitor.
Ceea ce îți dorești – aceea primești.
Nu spun că lucrurile sunt roz. Dar din contextul foarte larg se poate observa un rezultat al eforturilor Moldovei. Și se poate aprecia.
Meritele sunt, pe lângă guvernanți și ale noastre. Ale fiecăruia. Pentru că am avut încredere și am știut ce este nevoie de făcut. E nevoie să îți cunoști meritele și să lucrezi la punctele slabe, să vorbești/plângi mai puțin și să ai un scenariu pozitiv pentru viitor.
În rest – călătorie plăcută în Europa!
Lăsați drobul de sare acasă, veți avea nevoie de el pentru altceva.
