...A auzit un zgomot asurzitor și s-a trezit. Mai târziu a înțeles că a fost sticla de la geam, care s-a spart, zdrobită de arma unui bolșevic.

Una din surori, Nadia, de 7-8 ani, care se afla la altă bunică, a fost adusă de un convoi militar în miezul nopții, din alt capăt de sat…

În clădirea școlii din Sângereii-Vechi, cum se numea satul pe atunci, mai așteptau vre-o 60 de persoane, care au fost mai apoi încărcate în camioane și duse la gara din Bălți…

Cercetând peste ani arhivele, Dl. Bujoreanu a aflat că unica vină a familiei sale era că tatăl său fusese secretar al primăriei, în timpul guvernului român. Altă vină ce i se incrimina, era că întâmpinase puterea română, bătând clopotele la biserică. Ion Bujoreanu:

“Tata era unul din puținii oameni cărturari din Sângereiul-Vechi, cum se numea satul atunci. Pe atunci avea 8 clase terminate la Iași. În 1941, când iarăși s-a întors puterea română, care fusese până la 40, el a fost numit secretar al primăriei, primar fiind Ștefan Curciuc. Asta a stat la baza învinuirilor, aduse atunci când se formau listele de deportări…”, mărturisește Ion Bujoreanu.

Am găsit toate documentele ce se referă la deportarea familiei noastre. Le știu data, ziua, care și cum a  fost. Primul este datat cu 4 noiembrie 48. Scris de un oarecare informator al KGB-ului, nu știu cine e personal, îi știu numai pseudonimul.  Documentul este adresat șefului RGB, din raionul Sângerei, maior Svetlov. În care aducea la cunoștință că tata, Bujorean Grigore, de 28 de ani,  locuitor al satului Sângerei, care deținea în posesie 6 hectare de pământ și 8 oi, în perioada de ocupare  a lucrat în Primărie în calitate de secretar.

Au început a căuta martori prin sat, care să mărturisească împotriva lui. Alt martor, care îl știu – era un om, cum să spun, nu chiar dintre cei mai gospodari din sat, a mai dat o mărturie, că în 1940 tata i-a întâlnit pe  români cu bătaia clopotelor de biserică.

A mai fost o mărturie, că tata a ajutat să fie declarați și judecați cei care au slujit în armata sovietică. Și pe ei i-au judecat strașnic de aspru, sever – cu judecată, cu procuror, cu avocat. Și le-au dat o pedeapsă – de la jumătate de an, până la un an și jumătate, de închisoare la Bălți…

Din cauza condițiilor inumane de trai și de lucru,  mama, care era cu dizabilități, a decedat în Siberia. Fratele mai mare, care se afla în altă regiune, a obținut permisiunea să vină alături de noi. Cu toate că au încercat să ne despartă, să ne trimită pe noi copiii rămași orfani prin diferite orfelinate, el a reușit să păstreze familia …”, își mai amintește Ion Bujoreanu.

Aceasta a fost o crimă organizată împotriva poporului basarabean, de conducerea de la Moscova, consideră el.

El dorește ca tineretul să se intereseze mai mult de timpurile ce au fost și să cunoască adevărul. “Am privit spectacolele, filmele care s-au făcut. În viață a fost mai  strașnic. Trebuie ca pentru crimele care s-au produs, să răspundă partidul comunist, cel care s-a făcut vinovat de aceste crime”, consideră fostul deportat.

Mai multe detalii aflați din interviul cu Ion Bujoreanu, pe care-l gasiți în fișierul audio atașat mai sus.