Ilie Ilașcu s-a născut la 30 iulie 1952, la Taxobeni, raionul Fălești, Republica Moldova,

Este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia.

A fost președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol din anul 1989 până în 1992, an în care organizația a fost lichidată de forțele separatiste transnistrene. Despre Frontul Popular trebuie spus că și-a început activitatea în primavara anului 1989, ajungând până la peste 5000 de membri activi, iar după 1990, odată cu „formarea” așa zisei „Republici Transnistria”, s-a declanșat o luptă fără cruțare împotriva organizației. 

În anul 1992, Ilașcu a participat la luptele armate de la Nistru, în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova. Ilașcu și grupul său au luptat în spatele frontului, în Transnistria. Trebuie spus că, mai ales după data de 2 martie 1992, zi în care Republica Moldova este primită oficial ca membră a ONU, Federația Rusă, anticipând desprinderea totală a Republicii Moldova de interesele rusești, dar și o posibilă unire cu România – a încercat în orice chip posibil să zădărnicească aceste țeluri.

Între 2 și 4 iunie 1992, Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac și Valeriu Garbuz au fost arestați la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei U.R.S.S., fiind acuzați de autoritățile transnistrene de crime de război și acțiuni de terorism.

La 9 decembrie 1993, Colegiul penal al așa – numitei Judecătorii Supreme a Republicii Moldovenești Nistrene – subordonată intereselor Moscovei -, îi condamnă pe Ilie  Ilașcu, Vladimir Garbuz, Alexandru Leșco, Andrei Ivanțoc, Tudor Petrov-Popa și Petru Godiac. Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte prin împușcare, iar ceilalți 5 membri la privațiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani.

Petru Godiac a fost eliberat la 12 iunie 1994, după ce și-a ispășit condamnarea de doi ani, iar după ce s-a tratat un timp îndelungat și a fost părăsit de soție, s-a stabilit definitiv în România, la Cluj Napoca.

La câteva luni distanță, la 25 iulie 1994, unul din membrii “grupului Ilașcu”, Valeriu Garbuz, a fost eliberat după ce a recunoscut așa-zisa vină, însă după eliberare, acesta a mărturisit că a fost maltratat de angajații ministerului securității din Tiraspol. 

Începând cu momentul nedreptei sentințe, mai multe organisme și organizații internaționale au făcut nenumărate presiuni asupra Federației Ruse, pentru eliberarea deținuților din „lotul Ilașcu”, fiind de subliniat aici demersurile Uniunii Europene și ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. La București au avut loc mai multe mitinguri de solidaridate cu soarta „grupului Ilașcu” și pentru eliberarea lor, la unul dintre acestea participând însuși seniorul Corneliu Coposu, care a intrat, simbolic, într-o cușcă, în semn de solidaritate cu Ilie Ilașcu și camarazii săi.

Deși s-a aflat în detenție, Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în perioadele 1994-1998 și 1998-2000.

Însă, abia la 5 mai 2001, Ilie Ilașcu este transferat la Chișinău și predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova și României, primind și cetățenie română. Trebuie accentuat faptul că el nu a fost eliberat ci doar transferat, sentința sa de condamnare la moarte fiind încă în vigoare pe teritoriul ocupat în Transnistria.

În iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Leșco, și el cu cetățenie română, după expirarea termenului de 12 ani de detenție, Andrei Ivanțoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani de detenție politică, iar eliberarea lui Tudor Petrov Popa a survenit după doar două zile, la 4 iunie 2007 și s-a petrecut, fără incidente, la Dubăsari, pe malul stîng al Nistrului. Era ultimul membru din „lotul Ilașcu”, eliberat din închisoare.

Revenind la Ilie Ilașcu, în anul 2001 el a fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul Național „Steaua României”.

Este ales senator pe listele Partidului România Mare, în două mandate, între 11 decembrie 2000 și 12 decembrie 2004, respectiv între 13 decembrie 2004 și 14 decembrie 2008, iar în perioada 2001 – 2008 a fost membru titular al delegației României la Adunarea Parlamentară al Consiliului Europei.

La 2 august 2010 membrii „Grupului Ilașcu” au fost decorați de președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, cu „Ordinul Republicii”.

Ilie Ilașcu a fost căsătorit cu Nina Ilașcu din anul 1976, cu care are două fete, Tatiana – născută la 28 februarie 1980 și Olga – născută la 1 iulie 1984.

Deși autoritățile ruse au negat încă de la început că ar fi avut vreo implicare în arestarea și condamnarea grupului Ilașcu, Curtea Europeană a Dreptului Omului a condamnat Rusia la plata către Ilie Ilașcu a sumei de 187.000 de euro.