”Aceasta este ideea promovată de forțele pro-ruse infiltrate la conducerea Republicii Moldova. Este o condiție pe care nu putem s-o ocolim. Ca ”cuiul lui Pepelea”. Dacă este aici armata rusă, ei o să considere că acesta este teritoriul lor și ei sunt cei care îi determină soarta”, a subliniat Ion Leahu.

Un alt invitat al emisiunii, directorul executiv al Asociației Promo-LEX, Ion Manole, a atras atenția că regiunea transnistreană a apărut ca subiect în procesul de discuții după încheierea războiului, abia în 1994, printr-o manevră tactică a rușilor, deși în acordul de pace din 1992 Tiraspolul nu figura ca parte în conflict.

”Cum s-a ajuns ca Tiraspolul să devină actor cu drepturi depline la masa de negocieri? În acordul de pace din 1992 nu se menționează nimic despre o a treia parte. După semnarea lui, a fost creată Comisia interguvernamentală privind condițiile și termenele de retragere a trupelor ruse de pe teritoriu Republicii Moldova. Această Comisie, la început, nu menționa nimic despre o a treia parte, era o discuție între reprezentanții a două guverne. Avem procesele verbale de la primele ședințe. În al treilea proces verbal a fost adăugată, probabil la insistența părții ruse, o propoziție, că ”la ședință au participat și reprezentanții regiunii transnistrene a Republicii Moldova”. Cei de la Chișinău au fost păcăliți de termenul ”regiunea transnistreană a Republicii Moldova”. Rolul lor treptat a fost crescut și în 1994, în momentul în care Chișinăul era gata să semneze cu Federația Rusă condițiile și termenele exacte de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul din stânga Nistrului, intervin cei din stânga Nistrului, deși făceau parte din delegația Republicii Moldova, și spun că ei nu sunt de acord. Fără nici un mandat, ei cer drepturi și, practic, le obțin în 1994”, a explicat Ion Manole.

Experții mai vorbesc despre originea războiului de pe Nistru, interesele și lipsa evoluțiilor în dosarul transnistrean.