Nu aș bagateliza aceste amenințări. În trecut, ambele țări au făcut parte o perioadă de timp din Imperiul Rus și în conștiința rusă a mai rămas acest lucru" - recunoaște în interviul pentru "DGP" Zbigniew Brzezinski, politolog și fost consilier pe probleme de securitate națională al președintelui SUA, Jimmy Carter.

Redactor: Dumneavoastră spuneți că viitorul Ucrainei este în Est și Vest. Viitorul acesta este în afara NATO și a Uniunii Europene?

Zbigniew Brzezinski: Acum este importantă supraviețuirea și integritatea ei teritorială. Ucraina trebuie ajutată desigur, furnizându-i echipament. Dacă ar trebui în viitor să facă parte din NATO? Nu este neapărat nevoie, întrucât acest lucru ar putea fi chiar mai dăunător. Există țări mari, țări puternice care nu fac parte din Alianță și nu suferă deloc din această cauză. În ceea ce privește intrarea în Uniune, aș fi total pentru, dar acesta este un drum lung și Ucraina mai are multe de făcut. Astăzi, multe persoane cred în mod naiv că este suficient să îndeplinești criteriile pentru a deveni membru al Comunității. Turcia încearcă din anii '60 să adere. Ucrainenii ar trebui să fie conștienți de faptul că acesta este un proces de lungă durată. O Ucraină care ar face parte din ambele structuri ar fi o palmă prea mare pentru Rusia. Nu este vorba de a nu ofensa Rusia, ci de a nu escalada inutil conflictul.

Redactor: Politicieni din Estonia, Lituania și Letonia spun oficial că se tem de agresiunea rusă. În opinia dumneavoastră varianta aceasta este reală?

Zbigniew Brzezinski: Dacă urmărim dinamica situației, dar ținem seama și de experiența istorică (anexarea acestor țări în 1940 de către Uniunea Sovietică), atunci aceste temeri sunt foarte justificate și de înțeles. Rusia duce acum o politică expansionistă și orice scenariu este din păcate real. Sigur că multe vor depinde de felul în care va evolua situația în Ucraina.

Redactor: Temerile poloneze sunt de asemenea justificate?

Zbigniew Brzezinski: Din păcate, da. Recent, cu ocazia sărbătoririi anexării Crimeii a avut loc o mare manifestație la Moscova, unde a vorbit președintele Putin. La un moment dat au fost auzite în mulțime strigătele: "Următoarea va fi Finlanda, apoi Polonia!" Eu nu aș bagateliza acest lucru. Ambele țări au aparținut în trecut pentru o anumită perioadă Imperiului Rus și din conștiința rusă nu a dispărut acest lucru. Pentru mine și mulți alții a fost șocant că au existat aceste strigăte - și nu doar din partea câtorva persoane - în prezența președintelui Rusiei. Nu spun că el le-ar fi inspirat, dar el a creat atmosfera care îi incită pe oameni la acest comportament. Pofta crește mâncând.

Redactor: De ce depinde pofta lui Putin?

Zbigniew Brzezinski: Bineînțeles că depinde de evoluția situației. Dacă războiul din Ucraina se va dovedi a fi un succes militar facil al Rusiei, o victorie a ei, atunci ne putem aștepta la ceva și în țările baltice. Aceasta în prima ordine. Alte focare inflamabile pot să apară în Moldova, Georgia, Azerbaidjan. Aceasta ar fi logica evenimentelor. Mai târziu, ținta ar putea fi Polonia. Există însă deosebiri importante între Polonia și țările menționate. Un atac contra Poloniei ar fi un atac împotriva unei țări membre NATO. Țările baltice sunt și ele membre ale Alianței, dar sunt mult mai mici. Polonia poate nu este o putere militară mondială, dar este o țară de mărime medie și cu o armată adecvată poziției și mărimii sale. Având în vedere istoria și mentalitatea polonezilor, înseamnă că statul este capabil să opună rezistență un timp, chiar dacă ar trebui să facă singură acest lucru. Să nu uităm de Statele Unite.

Redactor: Cât de actuală este umbrela NATO deasupra Poloniei? Cât ne poate proteja practic Alianța? Ce putem face, pentru a crește propria securitate?

Zbigniew Brzezinski: Logica spune că Polonia trebuie să se apere, să cumpere armament, să modernizeze și să-și mărească armata. Se conteze pe ea însăși, pentru a fi capabilă să se apere singură cât mai mult timp. Există într-adevăr evocatul art. 5 și solidaritatea cu aliatul atacat. Dar în NATO sunt obligatorii procedurile și principiul unanimității. Aceasta înseamnă că NATO ar putea fi un timp oarecare paralizat. Poate chiar de Grecia, care este prietena Rusiei și care are drept de veto. Drept rezultat, NATO ar putea reacționa cu întârziere. Eu cred însă că dacă se va ajunge la realizarea acestui scenariu sumbru, America va găsi o modalitate de a ajuta Polonia, chiar dacă ar fi să acționeze pe baza relațiilor bilaterale. Polonia poate conta de asemenea pe sprijinul militar al aliaților europeni: și acest sprijin îl declară acum britanicii, germanii, francezii, italienii și chiar lituanienii, care au spus recent că în caz de nevoie vor lupta în rândurile militarilor polonezi. Da, Polonia este amenințată, dar mai târziu. În prima linie sunt țările baltice, Moldova, poate Azerbaidjan.

Redactor: Au loc aproape tot timpul manevre militare ale forțelor armate rusești. Au fost angajați în ele zeci de mii de soldați. Dacă cineva pregătește o astfel de mașină de război, până la urmă ea trebuie să-și găsească

o folosință. Războiul. Este cineva în jurul lui Putin, care să-l tragă înapoi de la acest scenariu? Este de partea cealaltă cineva cu care se mai poate încă discuta?

Zbigniew Brzezinski: Este greu de dat un răspuns clar. Dar, când observ reacțiile generalilor ruși, văd că există un grup care pare a fi sceptic față de continuarea acțiunilor agresive. Ei sunt conștienți că un atac împotriva Poloniei ar însemna o confruntare absolută cu Occidentul, NATO și America. Ei știu că pentru Rusia astfel de acțiuni ar fi neproductive. Pierderile ar fi mult mai mari decât avantajle. Situația seamănă cu cea dinaintea celui de al II-lea război mondial, în special după anexarea Cehoslovaciei. În anturajul lui Hitler au existat atunci idei de a ataca imediat Polonia, dar a prevalat convingerea că Polonia se va apăra și că ar fi mai rațional să se aștepte cel puțin până în toamna anului 1939. Între timp, germanii au reușit să semneze pactul cu Uniunea Sovietică. Nu vreau să fiu prooroc și fatalist, dar există riscul ca lucrurile să nu se termine cu Ucraina. Așa arată analiza căii consecvent alese de Putin.

Redactor: Țările din sudul Europei arată că nu doar estul este amenințat și amintesc de Statul Islamic.

Zbigniew Brzezinski: Există o deosebire fundamentală între atacurile singulare ale extremiștilor islamici - cum au fost cele recente în Tunisia - și o țară care posedă potențial nuclear. Și care intimidează deja oficial cu posibilitatea recurgerii la arma nucleară, cum face în ultimul timp Rusia. Jihadiștii nu acționează în Europa ca un stat organizat. Sunt periculoși, imprevizibili, dar nu formează un stat mare cu armată. Mult ma real este scenariul cu participarea Rusiei.

Traducerea: Maria Stanciu, RADOR