Pe lângă sentința ilegală, dosarul este unul secret. „E o acțiune care poate servi ca exemplu în multiple alte cazuri similare de încălcare a drepturilor omului în regiunea transnistreană, printre care cele ale cetățenilor V. Pleșcanov, G. Kuzmiciov, V. Dudnic, V. Pogorlețchi, S. Mantaluța, M. Petiș și mulți alți cetățeni ai Republicii Moldova, care au de suferit în urma acțiunilor ilegale ale Tiraspolului,” se arată în anunțul făcut astăzi de Biroul de reintegrare. Patru persoane au fost furate în acea zi de 7 octombrie 2020, din fericire două dintre ele, un polițist și un angajat al Agenției Servicii Publice, au fost la scurt timp eliberate.

Adrian Glijin, tatăl a trei copii, a fost deținut până acum, iar un alt bărbat continuă să fie ținut închis. În 2020, fostul ministru de Interne Pavel Voicu a confirmat că răpirile organizate de structurile de forță din regiunea transnistreană s-au produs ca o răzbunare pentru condamnarea unui fost milițian din stânga Nistrului, implicat în răpirea și torturarea unui cuplu din raionul Florești, în aprilie 2015. În tot acest timp cât Adrian a fost deținut, familia lui a fost în continuu intimidată de regimul ilegal de la Tiraspol. Pe parcursul unui an, rudelor le-a fost refuzat dreptul la întrevedere. Abia la 16.12.2021, după mai multe eforturi ale familiei și ale Asociației Promo-LEX, care a inițiat campania „Arătați-l viu”, mama sa, Vera Glijin, a putut să aibă o întrevedere de aproximativ 60 minute în Izolatorul de detenție preventivă nr. 3 din orașul Tiraspol. Zona de Securitate a realizat mai multe materiale la acest subiect.

 „Rusia are miză mare în UTA Găgăuzia, e un pilon pe care-l vor mai șubred”. De ce PAS și PPDA nu au candidat la alegeri - titrează TV8. PAS nu a înaintat un candidat la funcția de bașcan al UTA Găgăuzia, pentru că ar avea puțină influență în regiunea. O spune deputatul PAS, Vitalie Jacot, potrivit căruia „atitudinea față de Occident, în UTA Găgăuzia, este foarte negativă”. „Rusia are mare miză în Găgăuzia, este unul din pilonii pe care încearcă să-l facă mai șubred pentru a destabiliza situația aici. Au făcut-o și anterior cu acele referendumuri, cu alte acțiuni și într-adevăr, ei își pun speranța în niște candidați care să le fie loiali”, a subliniat Vitalie Jacot la TV8. Deputatul a mai spus că guvernările anterioare nu au reușit să integreze pe deplin populația găgăuză, chiar dacă au venit investiții din partea UE și României. „Faptul că forțele proeuropene nu au un candidat în Găgăuzia este o rușine, pentru că noi nu ar trebui să fim doar jucători acolo, trebuie să fim actori care participă, dar noi am rămas spectatori și chiar critici”, a spus Iana Stanțieru. TV8.md reamintește că opt candidați luptă pentru funcția de guvernator al UTA Găgăuzia. Alegerea bașcanului Găgăuziei va avea loc pe 30 aprilie.

În Gazeta de Chișinău, Mircea V. Ciobanu scrie despre nostalgii și pericolul de a întoarce trecutul. „Este versiunea revanșardă, aducătoare de războaie și conflicte interminabile, atenționează autorul. Este cazul agresiunii ruse în țara vecină, condamnată de toată lumea civilizată. Revanșardul este nostalgicul cel mai determinat: el nu își transformă nostalgiile în memorii, ci sucește gâtul realității, o macină și o dezmembrează, plămădind, din ruinele ei, coșmaruri nostalgice. Iată de ce lumea privește cu condescendență la nostalgicii cuminți și, în același timp, se îngrozește de poftele patologice ale nostalgicilor revanșarzi. Bucea și Irpin, Mariupol și Bahmut sunt expresiile patologice ale unor nostalgii ale unui psihopat, care vrea să readucă trecutul în timpurile noastre, vrea să impună lumea (care a evoluat între timp!) să trăiască după legile învechite ale unui trecut obscur. Din nefericire, comunismul nu a trecut prin aceeași condamnare-purificare ca și nazismul, iar din acest motiv el mai produce victime”, atenționează publicistul în Gazeta de Chișinău.

În Ziarul Național, analistul politic Nicolae Negru comentează aderarea, la 4 aprilie, a Finlandei la NATO. „De ce, totuși, au renunțat finlandezii la neutralitatea cu care se mândresc atât de mult unii moldoveni făloși, considerând-o un scut de nădejde al statalității lor? Și de ce rușii, care se tem de umbra NATO în Ucraina, care se simt amenințați de extinderea NATO spre est, reacționează cuminte, nu manifestă teamă de prezența NATO în Finlanda?- se întreabă autorul. Deși neutri, finlandezii erau mereu pregătiți să respingă un atac din partea Rusiei, armata lor fiind una dintre cele mai numeroase și înzestrate din punct de vedere tehnic în Europa. Ei au început să pună în discuție renunțarea la neutralitate după ce au văzut că neutralitatea cerută de Rusia nu a protejat Ucraina de pierderea Crimeii și a teritoriilor ucrainene din est. Fiindcă Finlanda a fost parte a Imperiului Rus din 1809 până 1918, când Lenin i-a acceptat independența, referințele lui Putin la teritoriile Rusiei istorice nu puteau să nu-i pună pe gânduri pe finlandezi. Cine garantează că liderul rus, care se vede un Petru I și un Stalin luați împreună, nu va spune mâine că Finlanda a fost creată de Lenin și nu va ordona invadarea ei? Recuperările teritoriilor ocupate cândva de Imperiul Rus pare să fie o obsesie a sa, iar pierderile a zeci, a sute de mii de vieți omenești nu-l incomodează deloc… La 24 februarie 2022 s-a confirmat că Moscova vrea „neutre” statele față de care are pretenții teritoriale, care, consideră ea, se află îl limita frontierelor Rusiei istorice. De aceea, finlandezii au hotărât să nu riște, să nu aștepte până le va veni rândul să fie atacați sau să spere că Putin se va însănătoși mintal”.