Anticorupție.md scrie despre ridicarea imunității deputatului Ilan Șor. Parlamentul a aprobat cererile înaintate de către procurorul general interimar, Dumitru Robu, privind ridicarea imunității parlamentare lui Ilan Șor. Printre acuzațiile aduse lui Ilan Șor sunt crearea și conducerea unei organizații criminale, delapidarea averii străine și abuz de serviciu, escrocherie și spălare de bani, fals în declarații publice. Lui Ilan Șor i-a fost ridicată imunitatea parlamentară și în legislativul precedent. Acesta este plecat din Republica Moldova din iunie 2019, odată cu căderea regimului Plahotniuc, și nu a mai revenit în țară. În iunie 2017, Ilan Șor a fost condamnat în primă instanță în dosarul „furtul miliardului” la șapte ani și jumătate de închisoare. Ulterior, procesul său a fost plimbat pe la mai multe instanțe judecătorești. Ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, a declarat, luni seara, în cadrul emisiunii În PROfunzime că Ilan Șor s-ar afla în Israel, iar autoritățile de la Chișinău au înaintat un demers în privinșa extrădării acestuia, dar nu au primit deocamdată un răspuns.

În Gazeta de Chișinău, Mircea V. Ciobanu amintește că s-au împlinit 30 de ani de la semnarea unor documente care au anunțat decesul oficial al URSS. „Anticipat de înțelegerea de la Belavežskaja Pušča, dar și de parada independenților din august 1991, el anunța un divorț pașnic. CSI, o improvizație de moment a fostelor colonii sovietice, tocmai pentru asta a fost creat: să asigure un transfer pașnic al economiei și suveranității comune noilor entități statale. N-a fost să fie, constată autorul. Pe tot parcursul acestor trei decenii, administrația de la Kremlin (mai ales cea de după anul 2000) nu a temperat, ci, dimpotrivă, a forțat notele nostalgice, convertindu-le în războinice vise revanșarde. Rusia de azi seamănă tot mai mult cu Germania din anii 20-30 ai secolului trecut, când nostalgia după imperiul pierdut se convertește tot mai evident în planuri revanșarde. Dacă Transnistria, Abhazia, Osetia de Nord și Karabahul, ca bombe cu efect întârziat, erau doar marcări de teritoriu pentru posibilele viitoare conflicte de proporții, atunci ocuparea Crimeii și dezmembrarea Ucrainei, începând cu zona Donbass, sunt semne ale planurilor războinice... Autorul  încheie articolul cu un detaliu, literar. În spațiul sovietic erau atestate trei genuri literare inexistente în alte părți: anecdota politică (privită ca literatură), născută de lipsa libertății de expresie; cântecul pușcăriașilor („блатная песня”), URSS fiind o mare închisoare; romanul industrial („производственный роман”), dedicat muncii sisifice, autosuficiente, având unicul scop de a munci, fără grija calității și utilității. Asta ne promit revanșarzii? Niet, spasiba”, scrie Mircea V. Ciobanu în Gazeta de Chișinău.