„Rusia nu s-a schimbat, atenționează jurnalistul Petru Grozavu într-un editorial din Ziarul de Gardă. El amintește că pe 2 martie 1992, Rusia venea cu război peste R. Moldova, dar la 28 de ani de la semnarea Acordului de pace, Rusia încă a plecat din Transnistria. Războiul și amenințările rămân. Armata rusă este tot la Nistru, munițiile militare – tot la Colbasna, Transnistria (12% din teritoriul RM) – tot sub ocupație rusească, regimul de administrare – același, anticonstituțional, Comisia Unificată de Control – la cheremul Tiraspolului, dreapta și stânga Nistrului – tot între frontiere, școlile românești – în continuare sub baionetă, libertățile – sub sechestru… Pușcărie. Dacă nu schimbăm mersul negocierilor, nu schimbăm nimic. R. Moldova va fi și mai departe ostaticul Rusiei în regiune, cu un conflict înghețat în spate, pe care Putin îl poate dezgheța oricând și cu care ne poate bloca orice aspirație și interes, neconvenabil intereselor Moscovei. Autorul se întreabă ce facem mai departe cu acest Acord de pace din 1992, dacă Moscova și Tiraspolul nu țin cont de el, dacă el nu ne mai slujește în nici un fel? De ani de zile, principala problemă în rezolvarea diferendului transnistrean au fost trupele militare ruse, pe care Chișinăul și comunitatea internațională i-au cerut Rusiei să le retragă din R. Moldova. Ultimul „argument” pe care-l invocă același Vasnețov e că ele „nu pot fi retrase ca prin magie”. Deci, mai e nevoie de încă vreo 28 de ani. Poate în acest caz cerem (să vedem la ce nivel) NATO (în spiritul aceleiași neutralități politice pe care o avem cu Rusia) să redislocheze o divizie militară similară dincoace de Prut? Sau poate e cazul să punem problema lichidării consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov?”- se întreabă autorul.

„Acțiunile sfidătoare ale lui Dodon în raport cu Tiraspolul au scos combatanții în stradă. Acolo unde au fost întâmpinați cu bâtele și gaze lacrimogene de zbirii puterii. Ce tristă soartă: acum 30 de ani ei apărau statalitatea Republicii Moldova, astăzi – sunt maltratați de un stat care-și strigă „statalitatea” impotentă peste tot și flirtează cu acei care au au combătut această „statalitate” pe vremuri, comentează Vitalie Vovc într-o sinteză săpătmânală pentru Deschide.md...

„Toți politicienii sunt numai cu interesele lor” - titrează Gazeta de Chișinău, care publică un reportaj realizat printre oamenii care vin la piața din Strășeni din satele din împrejurimi. „Toți politicienii sunt numai cu interesele lor, spune Larisa, 65 de ani, fostă profesoară de chimie. Ea crede că în politica de pe Bâc e o luptă permanentă între clanuri, adică între corupți… Te uiți că parcă se ceartă între ei, dar se împacă pe ascuns și împart ce a mai rămas de împărțit”.

„Oricine ar veni la putere, tot degeaba, pentru că nu lucrează nimeni pentru popor, consideră  Alexandru, 67 de ani, fost șofer și tractorist, din Greblești. Guvernul actual îl învinuiește pe cel care a fost, iar cel care va veni îl va învinui pe cel de acum. Alegerile, de câte ori se întâmplă, sunt trucate. Dodon se bagă peste Parlament și, prin socialiștii săi, îi limitează puterea. Dacă cineva îi iese din cuvânt, îl bagă în sperieți, așa cum a făcut-o cu deputatul Gațcan, începând cu podul de la Telecentru, când acesta a fost stopat și amenințat. El ar vrea ca toată lumea să-i știe de frică și chiar e drept că oamenilor le-a cam dispărut curajul. Dodon ne izolează de Europa și s-ar putea întâmpla să rămână copiii și nepoții noștri acolo, iar noi, uitați de lumea civilizată, să stăm izolați, cum am mai fost, aici. Salariile sunt mici, pensiile-s o rușine. Iată eu, bunăoară, primesc o pensie de 1200 de lei, deși am lucrat toată viața. Cum să trăiești cu acești bani?!…”, se întreabă pensionarul.