Deocamdată, nu dispunem de toată informația privind tranzacția. Pretextându-se secretul comercial, contractul semnat între „Moldovagaz” și „Gazprom” nu a fost dat publicității. Din păcate, aflăm mai puțin de la cei care promiteau să ne spună mai mult, să fie mai transparenți. Vicepremierul Andrei Spînu scrie că „Gazprom” a „acceptat formula de preț propusă de delegația noastră, care e bazată pe un anumit raport între prețurile la gaz și petrol pe piață” și că „în baza prețurilor actuale pe piață, pentru luna noiembrie prețul va fi aproximativ în jurul cifrei de 450 de dolari per mia de metri cubi, iar ulterior prețul ar urma să scadă în funcție de cotația prețului la gaze pe burse”. Dacă actualele prețuri se vor menține, Republica Moldova va plăti „un preț de două ori mai mic decât cel de piață și un preț mai mic decât am plătit în octombrie”. De cealaltă parte, TASS afirmă, cu referire la surse din „Gazprom”, că „ținând cont de conjunctura pieței, schimbările pot duce la dublarea prețului comparativ cu formula veche, până la 500 - 600 de dolari pentru mia de metri cubi”.

„Acordul cu Gazprom amână cu cel puțin un an punerea în aplicare a Pachetului al treilea energetic al UE” – titrează Europa Liberă. Urmare a acordului de la sfârșitul săptămânii trecute, R. Moldova și Gazprom au semnat, pe lângă contractul pe gaze, un protocol al celor mai importante înțelegeri, iar acel protocol dat publicității azi de guvernul de la Chișinău prevede și angajamentul R. Moldova de a nu forța o vreme (cât timp va dura reglementarea datoriei așa cum o arată documentul) reorganizarea Moldovagaz și nici aplicarea unor sancțiuni față de întreprindere pentru lipsa acestei restructurări. Pachetul energetic al treilea, însă, tocmai asta prevede, fiind vorba în linii mari despre o liberalizare a pieței energetice, dar prin măsuri concrete cum ar fi separarea cumpărătorului de vânzător, atât pe piața de gaze, cât și pe cea de energie electrică. Vicepremierul responsabil cu infrastructura afirmă totuși că R. Moldova nu are de gând să renunțe la aplicarea regulilor europene pe piața energetică, ci doar să le amâne pe cele din acest ultim pachet, cel mai probabil vreme de un an. „Noi rămânem angajați în continuare pentru implementarea pachetului al treilea în întregime. Conform acestui protocol, o amânare maximă care poate avea loc este de un an”, este citat Andrei Spînu.

La subiectul legat de contractul de livrare a gazelor naturale se referă și publicația din România, Veridica.ro, titrând: „Criza gazelor: victorie a la Pirus a Chișinăului în negocierile cu Gazprom”. Autorul, Mădălin Necșuțu, observă că „noul contract cu Gazprom nu este tocmai cel mai reușit, nici punct de vedere economic și nici din punct de vedere politic. (…) Lăsând la o parte declarațiile triumfaliste și doza de populism aferentă, lucrurile nu stau tocmai bine pentru Republica Moldova care a negociat un preț mare, când afara sunt 15 grade Celsius. Mai mult, lunile critice erau – conform specialiștilor din domeniu – noiembrie și decembrie, după care contractele forward (cele cu preț fix) se vor învârti pe la circa 600 de dolari, fața de aproximativ 1.000 de dolari cât sunt în prezent pe piețele libere internaționale. Numai din cele 60 de milioane de euro primite de la Bruxelles săptămână trecută, Republica Moldova ar fi putut să reziste să cumpere gaz de pe piețele SPOT pentru circa trei săptămâni la prețurile actuale exagerate, potrivit Financial Times. (…) Mai mult, România bagă deja de mai multe săptămâni câte un milion de metri cubi zilnic pentru a menține presiunea în conducta Iași-Chișinău, iar Ucraina și-a arătat disponibilitatea pentru volume mici dar suficiente de gaz pentru Moldova, fie sub formă de vânzare, fie împrumut, până după stabilizarea piețelor. Una peste alta, Republica Moldova avea toate motivele și atuurile să nu recurgă la gesturi disperate și să nu pice în capcana Moscovei. Deși atât rușii, cât și Chișinăul au negat condiționalitățile politice pe contract, acestea sunt incluse fără a fi menționate ca puncte distincte. În primul rând, termenul lung de cinci ani va înseamnă automat și un volum suficient de mare pentru ca Republica Moldova să nu mai cumpere gaze și de pe alte piețe. Acest lucru va anula mai mult sau mai puțin eforturile României și UE de a racorda Republica Moldova la sistemul energetic european și de o oferi alternative Chișinăului la gazele rusești. Cu alte cuvinte, pentru următorii cinci ani de zile, gazoductul inaugurat anul acesta va deveni aproape irelevant și o doar o piesă de decor. Apoi, implementarea Pachetului III energetic din cadrul Acordului de Asociere UE-Republica, ceea ce implică folosirea rețelelor Moldovagaz și de către alți jucători de piața energetică, va fi practic suspendată. În condițiile în care Republica Moldova va cumpăra gaz numai de la Gazprom, pachetul III se suspendă cumva de la sine. Așadar, neimplementarea unui punct important din Acordul de Asociere va încetini automat angajamentele Moldovei cu UE din punct de vedere economic”, notează autorul.