Adevărul este că acest teritoriu ne aparține „de jure”, chiar dacă „de facto” este necontrolat de autoritățile legitime. Acesta este populat de cetățenii noștri, deși aceștia au fost forțați de diverse circumstanțe să se convertească în cetățenii unei republici autoproclamate. Nici măcar tutorele informal al regiunii, adică Rusia, nu se grăbește să recunoască ruptura oficială dintre cele două maluri ale Nistrului. Transnistria este o regiune a Republicii Moldova, cu cele mai estice raioane ale țării, care conform legii din aprilie 2005 conferă regiunii un statut special de autonomie, similar cu cel al Găgăuziei.

Indiferent de faptul că acolo sunt staționate forțe rusești, și că baza militară rusească este posibil cel mai nevralgic punct al Republicii Moldova, regiunea transnitreană este parte componentă a teritoriului național.

Autoritățile separatiste perseverează în procesul de aproximare a stilului de conduită, gândire și acționare, din Rusia. Limba rusă este demult unica limbă de comunicare la nivel oficial, deși autoritățile separatiste încearcă din greu să creeze impresia că regiunea abundă într-o diversitate etnică și lingvistică. Totuși, această regiune rămâne parte integră a Republicii Moldova.

Malul stâng al Nistrului tinde nu doar să plagieze modele comportamentale rusești, ci și să le prezinte ca norme demne de urmat. Mai mult ca atât, acestea sunt livrate populației de pe teritoriul constituțional. Scopul urmărit este evident și constă în promovarea unui model paralel de construcție statală, de orientare pro-rusească, cu vector extern euroasiatic și ostilă la simpatii față de Occident.  

Pe lângă pensii mai mari, facturi pentru serviciile comunale mai avantajoase, autoritățile separatiste ceva mai nou folosesc și alte modalități, inclusiv coercitive, pentru atragerea cetățenilor de pe malul drept de partea sa. Aici ne amintim despre cetățenii care nu au acces la terenurile sale, controlate de către structurile separatiste. Or, cazul localității Doroțcaia ne demonstrează în practică cum cetățenii Republicii Moldova captivi ai regimului de la Tiraspol sunt impuși să cerșească „cetățenia transnistreană”.

Întrebarea fundamentală în cazul Transnitriei nu este dacă aceasta se va desprinde sau nu de malul drept. Ceea ce contează cu adevărat este cât de mult regiunea separatistă ne poate influența. De asemenea, cât de predispus este restul țării să adopte modele de comportament și gândire din regiunea separatistă. Acțiunile anticonstituționale din Găgăuzia constituie o dovadă clară în acest sens. 

În final, e foarte important ca populația de pe malul drept al Nistrului să depună maxim efort pentru a nu permite ca „realitatea transnistreană”să modeleze realitatea cotidiană a Republicii Moldova. În caz contrar, visul european va deveni de prisos, iar întrebarea pe care o vom pune nu va mai fi “Transnistria, încotro?”, ci „Oare mai există Republica Moldova?”.

Denis Cenușă