Printre acele circa 50 de familii deportate, despre destinele cărora aflăm multe detalii în cartea “Destine frânte”, (editată în iunie 2019), se aflau și buneii și părinții invitatei. Ludmila Tihonov este bucuroasă de faptul că în satul său de baștină, oamenii păstrează vie memoria trecutului:

“În Peresecina de 20 de ani se marchează anual acea tristă zi, când la ordinul guvernării staliniste zeci de mii de moldoveni au fost deportați din satele natale în gulagurile siberiene. Au fost ridicate mai multe răstigniri, monumente, iar pe unul dintre ele sunt scrise toate numele persoanelor deportate.

Cred că ar trebui să învățăm de la alte popoare, de exemplu de la evrei, cum să ne păstrăm vie memoria neamului. În fiecare sat ar trebui să se afle numele și destinul fiecărei persoane deportate…

 Ar trebui să se depună toate eforturile pentru ca crimele regimului comunist să fie recunoscute drept genocid asupra poporului nostru în mod oficial…

În cartea „Destine frânte” de asemenea am decis să adunăm informația pe care ne-au oferit-o copiii deportării, căci mai mult ei au rămas în viață, despre părinții lor – amintiri, fotografii, documente. Am dorit să lăsăm aceste pagini și generațiile viitoare, care trebuie să știe despre aceste momente dureroase ale istoriei.

Interesul nostru, al autorilor cărții, (coautoarea, Zinaida (Coroi) Băleanu este sora Ludmilei Tihonov) vine de acasă, fiindcă dragostea de istorie, de neam , de țară  ne-a fost cultivată de mici, din fașă. Am pornit de la istoria familiei, pe care am extins-o asupra celorlalte familii din Peresecina,

Acasă de multe ori am auzit acea poveste tristă, povestită cu lacrimi în ochi de bunica și de părinți…”, povestește Ludmila Tihonov.