„Miza centrală a primului deceniu de tranziție a fost capturarea controlului asupra activelor – întreprinderi de stat, terenuri, tot ce reprezenta valoare și putea fi vândut. În spațiul nostru se vindea practic tot. O parte din elitele care au ajuns în administrație în 1990, prin conexiunile lor cu serviciile speciale s-au ocupat doar de îmburghezirea peste noapte.

Partea pozitivă este că o bună parte din cei care s-au simțit sub această presiune permanentă ideologică, politică, economică, au întărit ideea de stat independent, au apărat R. Moldova contra insurgenței militare din 1992, care a început mai înainte, în decembrie 1991. Cineva croise un proiect în care să ne arunce, într-o mare luptă însângerată, într-un război civil, nu au reușit acest lucru, această insurgență a provocat un război de poziții. Acest război de cinci luni se reflectă și astăzi în liniile de demarcare. Războiul din 1992 nu s-a încheiat, din cauza nedorinței Rusiei de accepta independența R. Moldova. Războiul economic și social continuă prin fenomenul corupției și prin această nedorință a elitelor de a lucra pentru interesul public. Reconectarea noastră la spațiul european și românesc nu s-a încheiat”, constată expertul.

Igor Munteanu atrage atenția asupra dimensiunii securitate și apărare, care în opinia lui ar trebui să fie prioritară și pentru noua guvernare:

„Neglijată permanent, pentru că simpla adoptare a unor strategii nu rezolvă problemele noastre, iar păstrarea în rândurile structurilor de forță a unor persoane care în mod sistematic trădează interesul național prin complicități sau prin salarizarea lor de către alte state, evident că nu face altceva decât să slăbească instituțiile R. Moldova.

Am observat foarte multe modele de a rezolva sistemic aceste probleme: Azerbaidjan și Turcia de exemplu au semnat un acord de creare a unei singure armate unificate, între Ucraina și Polonia există un lanț de oficii vamale unificate… Sigur că ar fi foarte bine să existe o singură armată cu România, ceea ce ar însemna mai multă coeziune, aplicare a standardelor care să ne asigură că cetățenii sunt apărați și protejați… despre aceste subiecte, elita politică trebuie să vorbească mai deschis și mai profund, despre faptul că apărarea cetățenilor nu înseamnă doar salarii și pensii mai mari, dar și apărarea individuală, securitatea drumurilor, a orașelor, a spațiului vital, a infrastructurii critice. În Parlamentul care s-a consumat cu câteva luni în urmă, am promovat foarte intens legislația cu privire la infrastructura critică, deoarece cineva poate să preia în mod agresiv controlul asupra aeroporturilor, a stațiilor și gărilor auto, asupra drumurilor de acces. Cetățeanul nu este apărat de nimeni, câtă vreme nu este o politică construită pe baza unei legislații. Nu există certitudine că acest stat se poate apăra. Odată cu apariția acestui Minister al Infrastructurii, aceasta ar trebui să fie o primă prioritate, pentru ca R. Moldova să-și clădească legislația și  în același timp să demonstreze capabilitate de a adopta standardele existente pe domeniul infrastructurii critice europene. Așa pe fiecare domeniu, dar aceasta înseamnă competență, înseamnă dorința nu doar de a face pe plac alegătorilor, ci de a construi interesul național pe domeniile vitale”.