Portalul Deschide.md îi numește ”Turiștii” Partidului ȘOR! Peste 80 de tineri din municipiul Chișinău și raioane ale R. Moldova ar fi fost transportați organizat de Partidul ”ȘOR” într-un ”sejur” de trei zile în stațiunea Belek din Turcia. Potrivit surselor Deschide.MD din cadrul IGPF, o parte dintre ei ar fi fost la instructaj pentru provocarea dezordinilor în masă în timpul protestelor, fiind antrenați să rupă cordoanele polițienești și să arunce fumigene. Alții urmau să se întoarcă R. Moldova cu bani pentru a finanța protestele. Tinerii au fost transportați organizat în Turcia, unde s-au aflat în perioada 3-6 martie. Potrivit informațiilor, persoanele erau împărțite în câteva grupuri, pentru a camufla apartenența și scopul deplasării. Un grup ar fi fost instruit cum să rupă cordoanele polițienești în cadrul acțiunilor de protest, precum și cum să arunce pietre și fumigene pentru a crea destabilizări. Altul - pentru a transporta banii necesari pentru finanțarea protestelor Partidului ”ȘOR”, însă din cauza unor suspiciuni, aceștia au refuzat introducerea mijloacelor financiare pentru a nu fi percheziționați la Aeroport. Sursele Deschide.MD relatează că organizatorul, un individ pe nume Alexandru Bîrliga, care nu este angajat în câmpul muncii, ar fi plătit, în total, peste 21 de mii de euro pentru biletele de avion. La întoarcerea în R. Moldova, aceștia au fost opriți de polițiștii de frontieră, care le-au luat pașapoartele și i-au dus într-o încăpere a Aeroportului Internațional Chișinău, unde au fost ținuți timp de aproximativ două ore.

Instituțiile de inteligență cunosc despre orice mișcare a celor 80 de tineri, instruiți în Turcia cum să provoace acasă dezordini în masă. Autoritățile știu și despre BANII veniți din Rusia, a declarat Igor Grosu, citat de Ziarul National. Kremlinul, cu suportul politicienilor corupți din R. Moldova, nu a renunțat la intenția de a destabiliza situația din republică, de a organiza o lovitură de stat, însă acest lucru nu-i va reuși, a declarat în această seară președintele Parlamentului, Igor Grosu. Liderul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) este convins că protestele puse la cale de așa-zisa „Mișcare pentru Popor” ar fi coordonate cu Moscova. „Scopul lor e să fugă de justiție, să țină situația conservată, iar Federația Rusă, Kremlinul, tot timpul a mizat pe politicieni corupți. De ce corupți? Pentru că sunt vulnerabili și își vând și țara, și mama, și tot”, a adăugat președintele Parlamentului.

Ziarul de Gardă reține declarația ministrei de Interne, despre situația de securitate din R. Moldova. Ana Revenco, afirmă că situația de securitate „este în continuare volatilă”. În ultima perioadă, se înregistrează o tendință ascendentă în ceea ce privește criminalitatea transfrontalieră asociată cu războiul și incidența cazurilor de organizare a migrației ilegale la frontieră. Potrivit ministrei, „oligarhii penali și fugari”, susținuți de „grupurile de interes de la Moscova”, au recurs la metode și tactici noi de organizare a unor acțiuni în vederea destabilizării situației din R. Moldova.

Portalul Zona de Securitate publică un interviu cu ambasadorul SUA la OSCE Michael Carpenter, care s-a aflat la sfârșitul lunii februarie în vizită în Republica Moldova. Diplomatul american a avut o întrevedere cu Viceprim-ministrul pentru reintegrare, Oleg Serebrian, după a mers la Tiraspol unde s-a văzut cu liderul separatist Vadim Krasnoselski. Michael Carpenter cunoaște foarte bine această regiune, a fost pentru a șasea oară în țara noastră, și în special Rusia, fiind anterior secretar adjunct al apărării pentru Rusia, Ucraina și Eurasia. După vizita în Moldova acesta a scris pe Twitter că monitorizarea OSCE nu arată niciun semn al unei amenințări militare iminente. Totuși, ceea ce este clar este că Rusia folosește operațiunile sale de informare pentru a agita societate.  

În privința drepturilor omului în Transnistria, ambasadorul american la OSCE a spus că a discutat acest subiect cu Krasnoselskii la Tiraspol, și este foarte îngrijorat de anumite tendințe observate în anumiți termeni, în special în ce privește deținuții politici. El a spus că au avut opinii divergente la temă, dar va continua să aducă în discuție aceste cazuri. Drepturile omului sunt libertăți fundamentale, acestea nu se negociază și nu se discută. A subliniat ambasadorul SUA la OSCE Michael Carpenter, în interviul pentru Zona de Securitate.

Pe cine deranjează limba română în Moldova? DW Moldova scrie că votarea în primă lectură a introducerii limbii române în Constituție a trezit numeroase reacții în Republica Moldova. Majoritatea pozitive, dar și iritate sau alarmate. Acestea din urmă aparțin nu doar forțelor rusofile. Opoziția roșie strigă „Moldova, Moldova!”, dar trebuie întrebată la care „țară” se referă? Când și-a proclamat independența la 27 august 1991, Republica Moldova se afla în componența URSS. Independența a însemnat desprinderea moldovenilor de imperiul rusesc, redobândirea libertății de a-și decide singuri soarta în virtutea dreptului la autodeterminare a popoarelor.  Partidele rusofile însă vor să reînvie fosta RSS Moldovenească, în care aveau succes cei care își renegau naționalitatea și memoria istorică. Legiferarea limbii române semnifică înlăturarea unei nedreptăți istorice și un act de curaj necesar. Moscovei nu-i place „ridicarea din genunchi” a moldovenilor. Maria Zaharova, de pildă, purtătoarea de cuvânt a MID-ului, declara, emfatic: „Maia Sandu a renunțat la limba maternă!”. Rușii s-au pretins mereu mai specialiști în problemele limbii vorbite de moldoveni decât moldovenii înșiși. La fel și deputații de la Comrat care-și vorbesc prost limba maternă, găgăuza, plâng de mila „limbii moldovenești” și se tem de „românizare”. Dimpotrivă, legiferarea limbii române pune punct disputelor lingvistice în Moldova, de care au fost interesați agenții de influență ai Rusiei, preocupați să dezbine, să contrapună diverse segmente etnice și sociale – pe „moldoveni” românilor, pe români minorităților etnice, pe intelectuali păturilor mai puțin instruite. Pentru că a fi român și a vorbi limba română în Republica Moldova nu reprezintă o apartenență națională diferită, ci o calificare culturală, și, implicit, o opțiune politică, subliniază DW.