"Cioran avea o disperare foarte veselă, era sinistru și încântător - scria Jean D'Ormesson. Toți cei care l-au cunoscut pe acest fiu de preot transilvănean, născut într-un sat de pădurari și de ciobani și care, în tinerețe, juca fotbal cu craniile pe care i le procura un prieten știu ce tovarăș vesel și afabil era autorul "Tratatului de descompunere" sau al "Silogismelor amărăciunii. În plus, acest sinucigaș jovial era un uriaș scriitor"

Emil Cioran a plecat în Franța în 1937, ca să-și dea doctoratul dar nu a scris un rând din această posibilă capodoperă. A preferat să se plimbe cu bicicleta prin Paris, să se bucure cu voluptate de neajunsurile traiului de etern bursier și să bâjbâie într-o disperată căutare de sine. În 1949 i-a  apărut prima carte scrisă în limba franceză  - Précis de decomposition (Tratat de descompunere ) -  și a acceptat, pentru întâia și ultima oară, un premiu literar, premiul Rivarol.

Astăzi "Ascultă Vocea" lui Emil Cioran în singura înregistrare existentă în Fonoteca Radioului, un interviu realizat prin telefon, la puțin timp după decembrie 1989.