Acesta este unul dintre motivele pentru care investitorii abandonează acum scenariul normalizării în Strâmtoarea Ormuz, transmite HotNews.  

Noua escaladare militară dintre Statele Unite și Iran, reinstaurarea blocadei navale americane asupra porturilor iraniene au schimbat radical starea de spirit de pe piețe.

Mesajul comercianților este acum clar: criza din Ormuz nu mai este considerată temporară.

Cea mai mare creștere zilnică din 2020 încoace

Luni am avut cea mai puternică creștere zilnică a țițeiului Brent din mai 2020.

Brent-ul a închis în creștere cu 9,6%, în timp ce WTI-ul american a crescut cu 9,4%.

Creșterea a continuat marți, Brent-ul înregistrând încă 2% , ajungând la 85 de dolari pe baril, practic piața a șters toată corecția care avusese loc după dezescaladarea temporară din săptămânile precedente.

Piața pariază că Hormuz nu se va redeschide niciodată cu adevărat.

Analiștii estimează că piețele nu mai prevăd o tensiune militară temporară, ci o schimbare permanentă a hărții geopolitice, scrie presa elenă.

Rachel Ziebba, cercetător senior la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană din Washington, într-un interviu acordat publicației Wall Street Journal, este categorică: „Probabilitatea ca regiunea și Strâmtoarea Ormuz să revină la vechea normalitate este practic zero. Normalitatea nu se va mai întoarce niciodată.”

De fapt, o strategie care devenise deosebit de cunoscută în ultimele luni și poartă denumirea de NACHO revine în forță pe Wall Street. Acronimul înseamnă „Not A Chance Hormuz Opens” (Nu există nicio șansă să se deschidă Ormuz).

Logica din spatele acestei strategii este că cel mai important pasaj maritim pentru petrol din lume va rămâne în esență închis sau extrem de restricționat până când costul economic pentru economia internațională va deveni atât de mare încât să forțeze toate părțile să încheie un nou acord.

Sfârșitul unei iluzii

Piața presupusese că creșterea temporară a transportului maritim după acordul Washington-Teheran din iunie însemna că pericolele au scăzut .

Noile atacuri americane, atacurile Gărzilor Revoluționare asupra petrolierelor, reinstaurarea blocadei și declarațiile lui Trump au răsturnat această narațiune în doar câteva ore.

„Piața a presupus rapid că redeschiderea parțială a Strâmtorilor însemna sfârșitul crizei”, comentează Henry Hoffman, managerul Fondului Catalyst pentru Infrastructură Energetică.

Producătorii de petrol își schimbă strategia

Noua realitate obligă acum țările din Golf să își reproiecteze întreaga rețea energetică.

Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irakul investesc deja în noi conducte care vor ocoli Strâmtoarea Ormuz pentru a exporta petrol prin Marea Roșie sau alte porturi.

Conform estimărilor Goldman Sachs, până la sfârșitul anului 2027, aproape 45% din exporturile de petrol din Golf ar putea fi transportate fără a trece prin strâmtoare

Dacă proiectele sunt accelerate, acest procent ar putea ajunge chiar la 75% până la sfârșitul anului 2028.

Analiștii avertizează însă că noile conducte costă miliarde de dolari și nu reprezintă un panaceu, deoarece pot deveni și ținte pentru atacuri militare.

Citi: Riscul unei crize prelungite este în creștere

Citi estimează că ultimele decizii ale lui Donald Trump cresc semnificativ riscul unei noi escaladări militare.

Banca avertizează că există o posibilitate tot mai mare ca Iranul să abandoneze memorandumul de înțelegere cu Statele Unite și să amâne orice nou acord cel puțin până la alegerile de la jumătatea mandatului din SUA.

Un astfel de scenariu, potrivit analiștilor săi, ar menține prețurile petrolului ridicate pentru o perioadă mai lungă de timp, intensificând presiunile inflaționiste la nivel internațional.

Lumea se pregătește pentru o nouă eră energetică

Cea mai importantă concluzie pe care o trag acum piețele nu privește doar zilele următoare.

Este vorba despre echilibrul geopolitic în sine. Timp de decenii, Strâmtoarea Hormuz a fost considerată un coridor energetic sigur care, chiar și în cele mai dificile vremuri, a rămas deschis.

Astăzi, tot mai mulți investitori, companii petroliere și guverne operează pe baza presupunerii că această eră s-a încheiat.

Și, în timp ce Washingtonul și Teheranul se ciocnesc pentru controlul canalului prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, piața pare să ignore ideea că „noua normalitate” va însemna energie mai scumpă, o volatilitate mai mare și un risc geopolitic continuu.