Întrebarea de mai sus nu este întamplătoare deloc, este o parafrazare a titlului celebrei piese „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” scrisă în 1962 de Edward Albee, în care autorul ilustrează extrem de bine absurdul relațiilor interumane cu scopul de a-l face pe cititor/spectator să se întrebe la final cît de însemnate îi sunt fricile de fapt și de ce oamenii preferă să se împace cu existența lupului mare și înspăimântător de sub pat, pe care nimeni nu l-a văzut, dar de care toți sunt speriați.

Fac o recomandare celor care nu au citit piesa: citiți-o! Este o lectura numai bună pentru vacanță, mai ales dacă se apropie BAC-ul și deciziile aferente acestuia, extrem de importante pentru viitorul vostru.

Dar să ne întoarcem la întrebarea noastră: cui îi e frică de Maia Sandu? Și aici nu mă refer la doamna care deține acum funcția de ministru al educației după douăzeci de ani de muncă și experiență la Banca Mondială, ci la tot ceea ce înseamnă schimbarea generată de Maia Sandu pentru Republica Moldova și viitorul ei.

Nu vreau să credeți că o consider pe Maia Sandu un fel de supra-om capabil să repare tot ce merge prost în Republica Moldova. Nicidecum. Dar este cu siguranța unul dintre foarte puținii oameni politici, care pun în acest moment interesul cetățenilor și contribuabililor Republicii Moldova pe primul loc în fața celui personal. De ce? Nu-i cunosc motivațiile personale și nu mă privesc. Dar se pare că ea a înțeles că sistemul public de educație este cel de care depinde tot ce înseamnă bunăstarea unui stat pe termen lung. Desigur, drumurile sunt importante, starea spitalelor și a maternităților este esențială, dar dacă învățământul vocațional este la pământ și nu ai drumari bine pregătiți degeaba, vin granturi nenumărate de la contribuabilii europeni, dacă nu ai medici bine pregătiți, care să fie motivați să se angajeze în sistemul public, degeaba încerci să convingi Uniunea Europeană că vei reuși să-ți pregătești insituțiile și personalul pentru aderare la standardele lor. Și asta se vede că a înțeles-o cel mai bine anume Maia Sandu pentru că educația este acum singurul domeniu, sau printre puținele, în care schimbările se fac cu viziune, din talpă și fără compromisuri păguboase. Chiar dacă doare.

Bineînțeles că aceste tipuri de reforme și schimbări sunt foarte greu de suportat și nu doar pentru copii și părinți. Profesorii sunt printre cei afectați și de acestea și specialiștii din toate domeniil și toți noi cei din jur, care trebuie să acceptăm că după noi ar putea veni o generație mult mai bine pregătită care să ne detroneze, între ghilimele.

Așadar cui îi e frică de lupul mare și fioros, pe care nu l-a văzut nimeni? Oare doar copiilor? Oare doar părinților și profesorilor? Nu cred. Cred că frica mai mare o resimt jurnaliștii și redactorii care scriu agramat și care atenționați fiind, ignoră observațiile. Frica o resimt angajații în sistemul public ajunși acolo datorită relațiilor,  prieteniilor și intereselor și care sunt insuficient pregătiți pentru ceea ce au de făcut. Frică resimt aleșii locali și naționali care fac tot ce pot pentru a menține mecanismele autoritare de selecție a reprezentanților politici influențabili și maleabili, frică simțim cu toții.  

Poate că această perioadă de sfârșit de an este consacrată tradițional, deja, evaluărilor și analizelor, reprezintă un prilej bun pentru a ne întreba cît de frică ne este să recunoaștem că cel mai greu este să fim sinceri și că slăbiciunile noastre sunt, de fapt, problema esențială, pe care trebuie s-o rezolvăm. Nu Maia Sandu, nu camerele video, nu politicile publice bazate pe principiul meritocrației  sunt probleme, ci frica noastră de elev, părinte, profesor sau om pur și simplu, de a accepta că avem mai multe limite și slăbiciuni decât ne place să acceptăm, sunt marile noastre probleme.  Să ne propunem deci să fim mai sinceri cu noi înșine, să ne asumăm limitele și defectele, să le acceptăm și să identificăm soluții. Mai puține critici îndreptate către cei din jur și mai multe eforturi către propria nostră persoană sunt primul pas pe care îl putem face pentru noi și pentru copii noștri.

Să aveți un 2014 cu schimbările pe care le așteptați și de care v-a fost frică să vă apucați.