Ministerul rus obișnuiește, cu diferite ocazii, să facă declarații privind evenimentele din Republica Moldova, de parcă aceasta nu ar fi un stat suveran și independent, care își rezolvă de sine stătător problemele interne, externe și de securitate. Comentariul MAEFR este, de fapt, o amenințare și o încercare de intimidare a Republicii Moldova, fiind prilejuită exact în ajunul Zilei Independenței: „... avertizez Chișinăul oficial împotriva unei implicări mai profunde în procesul de „sprijinire” a Ucrainei, care nu numai că va pune în pericol stabilitatea și securitatea în regiune, dar va transforma, de fapt, Moldova într-un complice la crimele de război de la Kiev”. Asta în circumstanțele în care Rusia a comis un act de agresiune neprovocată, a confiscat teritoriile țării vecine. Amenințările MAEFR la adresa Republicii Moldova au menirea intimidării autorităților din țara noastră. Totuși, iritarea fățișă a Rusia este un indicator că regimul putinist a început să recunoască Republica Moldova în calitate de subiect al relațiilor internaționale, concluzionează IPN. 

32 de ani de sclavie, este titlul unui editorial semnat Vitalie Călugăreanu, preluat de Zona de Securitate. Independent ești atunci când te simți în siguranță. În siguranță acasă, pe stradă, la muncă – independent în țara ta. Atunci când te bucuri de democrație și libertate. Cine a trecut măcar o dată bariera care desparte regiunea transnistreană de restul Republicii Moldova sigur a simțit cum e să te simți vulnerabil și pe cont propriu – cum e să știi că nu ești protejat de nici o lege și că nu ai cui cere ajutor dacă ești atacat. Nu există independență cu armată de ocupație și structuri paramilitare ilegale pe teritoriul național (GOTR), subliniază autorul. Anume în spatele acestor structuri s-a întărit un regim care a uzurpat puterea pe o parte a teritoriului țării noastre. A sechestrat acel teritoriu ca să facă bani și, geopolitic, să deservească regimul ucigaș al lui Putin. Este un regim care obține facilități șantajând cu lejeritate autoritățile constituționale, iar prin asta amplificând sărăcia și creând o dependență veșnică de niște cleptocrați. Uităm lecția războiului de la Nistru din 1992. Uităm ce a generat acel război și pentru ce au murit atâția oameni, nu mai puțin de 300. Acei oameni zac în pământ nu pentru ca niște mafioți să-și dea mâinile și, peste ani, să facă miliarde pe spatele cetățenilor. Decenii la rând. Pentru Putin, regimul de la Tiraspol e ca o pereche de cătușe pe mâinile Moldovei, scrie autorul. 

Într-un editorial pentru DW, scriitorul și publicistul Vitalie Ciobanu subliniază că Independența Basarabiei este și opera intelectualilor nu doar o consecință a împrejurărilor politice favorabile în contextul destrămării URSS. Referindu-se la valoarea Independenței, autorul scrie că există încă multă sărăcie, multă nedreptate în Republica Moldova – cele două mari flageluri care au mânat spre ținuturi mai prospere sute de mii de moldoveni. Dar suntem un stat democratic, ne bucurăm de libertatea de exprimare. Din 1989 încoace, când a fost proclamată ca limbă oficială și a fost adoptată grafia latină, limba moldovenilor își poate spune, din nou, ROMÂNĂ cu voce tare. Având războiul la poartă, independența Basarabiei, așa incompletă și șubredă cum este, își relevă subit adevărata valoare. Când vezi că alături de noi, în Ucraina, pentru libertate și independență se moare, înțelegi ce ar însemna și pentru noi să pierdem aceste bunuri, înțelegi cât de prețioase ne sunt. Independența este o realitate. Depinde de moldoveni ce vor dori să facă din ea – un „olat” pentru slugile Moscovei, care încă mai au tupeul să defileze prin Chișinău, fluturând steaguri și lozinci putiniste, sau o aspirație națională și europeană împlinită, scrie autorul. 

În timp ce independența ucraineană este supusă unor grele, tragice încercări, noi ce facem? – o întrebare pe care o pune editorialistul Nicolae Negru în Ziarul Național. Care sunt acțiunile noastre concrete pentru consolidarea independenței? Dacă ucrainenii nu ar fi rezistat invaziei ruse, noi cum procedam? Ieșeam în fața tancurilor rusești cu flori? Spre deosebire de Țările Baltice, care, odată cu proclamarea independenței, și-au stabilit drept obiectiv intrarea în NATO, clasa noastră politică s-a lăsat amăgită de ideea „neutralității”, deși intențiile Moscovei de refacere a URSS s-au văzut deja în perioada lui Elțin. Experiența tragică a ucrainenilor, care, spre deosebire de noi, au avut viziune, dar nu au avut noroc, ne spune că NATO este singura soluție la agresiunea rusă. Autorul subliniază că acesta este de fapt rostul independenței: să ne protejăm de agresiunea Rusiei, de război, să fim liberi să ne hotărâm „prezentul și viitorul, fără niciun amestec din afară”, din partea Rusiei în primul rând, „în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii noastre naționale”, așa cum e prevăzut în Declarația de Independență.