N-avem cărți și filme despre Sfatul Țării. După 95 de ani de la Unire ne punem mereu aceeași întrebare: de ce activitatea Sfatului Țării nu este cunoscută și propagată. După 1991, aleșii locali au înveșnicit numele unora dintre înaintașii noștri. Avem doar câteva licee și străzi cu numele celor care au votat Unirea.

Adevărul mai scrie și despre soarta a cel puțin 40 de deputați ai Sfatului Țării au fost supuși represiunilor politice de către regimurile comuniste din Uniunea Sovietică și România. Primele victime ale regimului sovietic au fost deputații care în anul 1918 au trecut Nistrul în URSS.

Adevărul mai relevă că mormintele deputaților Sfatului Țării se află în mai multe state din Europa, dar și în America de Nord (Canada). Unii deputați au murit în tihnă, de bătrânețe, alții - în gulagul sovietic.

Timpul scrie că fracțiunile parlamentare ale partidelor de la guvernare nu preconizează să organizeze dezbateri sau alte manifestări cu ocazia aniversării actului istoric din 27 martie 1918 când s-a înfăptuit Unirea Basarabiei cu România.

Cu ocazia aniversării a 95-a de la Unirea Basarabiei cu România, Timpul i-a întrebat pe unii fruntași ai partidelor de stânga cu ce sentimente și gânduri vă trezesc pe data de 27 martie. Secretarul executiv al Comitetului Central al PCRM, Iurie Muntean, a spus că nu are niciun fel de sentiment, în afară de profunde regrete pentru consecințele distrugătoare ale acestui act pentru poporul Moldovei. Potrivit socialistului Igor Dodon, acum 95 de ani s-au trădat interesele naționale moldovenești.

Constantin Tănase constată în Timpul că și după 22 de ani de la declararea Independenței Republicii Moldova, actul Unirii din 1918 continuă să fie judecat de către oficialități de pe pozițiile ideologiei sovietice. Și după 22 de ani, societatea moldoveană este încă o societate foarte sovietică. Republica Moldova se află din punct de vedere geopolitic aproximativ în aceeași situație în care se afla acum 95 de ani și trăiește aceeași dramă a sfâșierii între ispita europeană și cea slavă. Potrivit autorului, actul de la 27 martie 1918 nu a fost doar o „unire cu România”, ci un pas uriaș în direcția a ceea ce noi numim azi „integrare europeană”. Azi, singura „cheiță” cu care moldovenii pot deschide poarta spre Europa este pașaportul românesc. Azi, mai mult ca oricând avem nevoie de România. Acest adevăr trebuie să-l înțeleagă, în primul rând, liderii politici care, din păcate, continuă să-și potrivească ceasurile cu orologiul de la Kremlin și să semneze necrologuri lui Bodiul, scrie Constantin Tănase.