A fost, la fel ca și bunul său prieten Șerban Cioculescu, profesor de liceu la Găești și Pitești, până în 1938, când se stabilește definitiv în București. Va preda la Școala normală de băieți și apoi la Liceul Mihai Viteazul. La Găești, va scoate revista Kalende, împreună cu Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu și Tudor Șoimaru.

Menirea criticului literar, în viziunea lui Vladimir Streinu, este să deslușească într-o poezie sau într-un roman "concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrator cu care să consune", adică să surprindă unicitatea operei. Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie și a scris, de-a lungul activității sale, despre versurile lui Eminescu până la creațiile lirice ale celor mai tineri contemporani ai săi.

În anii 50, neavând niciun alt mijloc de subsistență, va presta munci necalificate precum paznic și ghid al muzeelor din parcul Herăstrău sau muncitor mozaicar. Pentru ca în 1959 Vladimir Streinu să fie implicat într-un proces politic și condamnat la 7 ani de detenție. Va fi eliberat dupa 3 ani și va mai trăi încă opt.

Poetul care se bucura cel mai mult de considerația lui Vladimir Streinu a fost Tudor Arghezi, a cărui creație a comentat-o adesea, începand cu volumul "Cuvinte potrivite".

La "Ascultă Vocea" de astăzi, Vladimir Streinu despre Tudor Arghezi.