De obicei, se mai prezintă și date comparabile față de luna precedentă sau față de anul precedent, pentru a arăta anumite tendințe. Totuși, salariile prezentate nu par a reflecta realitatea noastră. Pentru mulți dintre cetățenii Republicii Moldova, salariul de circa 4000 lei, valoare brută, reprezintă o sumă prea mică pentru a putea duce un trai decent.

O familie cu patru membri, inclusiv doi maturi care lucrează și doi copii, ar avea un venit disponibil de circa 6000 lei sau cîte 1500 lei de persoană pe lună – ceea ce e prea puțin pentru un nivel de viață ce ar corespunde cu necesitățile fiecărei persoane. E o valoare comparabilă cu valoarea minimului de trai, calculat de asemenea de Biroul Național de Statistică.

În această situație apare dilema: fie valoarea prezentată de BNS e mai mică decât cea reală, fie în Republica Moldova se trăiește la limită, adică de la salariu la salariu, în cele mai multe cazuri.

Consider că e o combinație dintre cele două și anume: salariații primesc mai mult, datorită plăților neoficiale suplimentare primite, în același timp existînd multe gospodării unde nimeni nu lucrează, iar veniturile sunt foarte mici: fie ele pensii, alocații de șomaj sau alte tipuri de ajutoare sociale.

Deci, putem afirma că în Republica Moldova există două lumi:

Prima, mai restrânsă numeric, o duce bine sau relativ bine, adică dispune de suficiente venituri pentru a-și acoperi necesitățile de bază, dar și pentru alte scopuri.

A doua, mult mai numeroasă, și mult mai problematică, o duce la limită, reieșind din venituri foarte mici, salvarea de multe ori fiind remitențele rudelor aflate la lucru peste hotare. În această categorie putem include mulți tineri, o mare parte din persoanele în vîrstă, o bună parte din familiile din mediul rural și alte categorii de persoane social-vulnerabile.

Care, totuși, este miracolul ce permite celei de-a doua categorii de cetățeni să supraviețuiască? Așa cum am menționat, pe mulți îi ajută rudele prin intermediul remitențelor, ceilalți sunt nevoiți să există în condiții dure, cu venituri mici și cu costuri ce nu întotdeauna depind de ei. Cheltuielile pentru serviciile comunale sunt foarte problematice pentru populația de la oraș, la fel cum sunt cheltuielile pentru încălzirea în timpul iernii pentru populația rurală. În această situație e greu de făcut economii dacă ești conectat la încălzirea centralizată. Pentru casele individuale, economiile pentru căldură sunt posibile, dar pot avea consecințe din cauza expunerii la frig pentru persoane, dar și casele se deteriorează atunci cînd nu sunt suficient încălzite.

Consider că o bună parte din economii se fac la capitolul produse alimentare, din păcate. Prețul pentru diverse alimente variază, atît în dependență de producător, dar și de calitate. Astfel, pot fi găsite alimente foarte ieftine, însă ele nu pot compensa necesarul de substanțe nutritive, în special proteine. Pe termen lung, consumarea doar a unor categorii de alimente, la preț mic, poate duce și la apariția unor probleme de sănătate.

De asemenea, pentru a supraviețui dintr-un venit mic, se renunță la alte produse și servicii sau se apelează la ele mult mai rar decît cineva și-ar dori.

În Republica Moldova cu un salariu mediu pe economie poți supraviețui, dar condițiile de supraviețuire sunt la limita confortului uman necesar.

Pentru informație: în Republica Moldova doar o treime din toată populația, lucrează, ceilalți sunt copii, tineri ce învață, pensionari, persoane casnice, persoane cu capacitatea de muncă pierdută, persoane plecate peste hotare. Astfel, din cei care se află în prezent în țară, în medie, o persoană ce lucrează, trebuie să întrețină cel puțin încă o persoană ce nu lucrează.

Autor text: Mihai Bologan