Fiu al lui Simion Movilă, care mai târziu a fost domn al Țării Românești și al Moldovei, Petru Movilă s-a născut în 1596, la Suceava. În calitate de mitropolit al Kievului a dominat întreaga viață bisericească și națională a Ucrainei ortodoxe din prima jumătate a secolului al XVII-lea, potrivit Istoriei Bisericii Ortodoxe Române, pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, 2013.

Opera sa a fost cunoscută însă și românilor, fiind asimilată culturii naționale.

A studiat în Polonia, la școala Frăției Ortodoxe din Lvov, probabil și în Academia Zamoiska (din Zamosk). A stat un timp la moșia sa de lângă Kiev (Rubiejovka), unde a zidit și o biserică. În toamna anului 1627, Petru Movilă s-a călugărit în Lavra Pecerska din Kiev, ajungând arhimandrit și egumen al acestei mănăstiri.

Perioada în care Petru Movilă a ajuns îndrumător al obștii monahale din Lavra Pecerska era extrem de dificilă pentru Biserica Ortodoxă din Ucraina. După sinodul ținut la Brest, în anul 1596, în urma presiunilor politice care aveau în vedere extinderea catolicismului, o mare parte din episcopii și preoții ortodocși din aceste teritorii au acceptat unirea cu Roma.

Bisericile ortodoxe au început să fie dărâmate sau închise, averile bisericilor ortodoxe confiscate, credincioșii lipsiți de drepturi și obligați să accepte uniația.

Foto: (c) SILVIA MARCU / AGERPRES FOTO

În aceste condiții, a început o luptă susținută pentru apărarea și afirmarea Ortodoxiei. A obținut, alături de alți nobili ortodocși și protestanți, recunoașterea unor vechi drepturi și libertăți ale ortodocșilor, între care libertatea de cult a Ortodoxiei, recunoașterea Mitropoliei Kievului cu patru eparhii sufragane, dreptul - pentru Biserica Ortodoxă - de a avea biserici, școli, tipografii și spitale, restituirea bisericilor luate.

Eforturile lui Petru Movilă pentru apărarea Ortodoxiei au dus la alegerea sa ca arhiepiscop și mitropolit al Kievului, Haliciului și a toată Rusia (Rusia mică), în 1633, demnitate pe care a deținut-o până la moarte, în decembrie 1646.

În calitate de ierarh a avut o activitate administrativă deosebită: restaurarea de biserici și mănăstiri din Kiev, înființarea de spitale și azile, grija față de școlile ortodoxe din eparhie, instituirea de vicari și protopopi pentru întărirea disciplinei clerului, convocarea de întruniri de protopopi și preoți și altele.

Remarcabilă totuși este activitatea sa culturală. Din 1631 a înființat la Kiev un Colegiu, care la începutul secolului al XVIII-lea a fost ridicat la rangul de Academie. De asemenea, se cunosc în jur de 50 de tipărituri îngrijite de mitropolitul Petru Movilă, apărute la Kiev, Lvov și Vilnius.

Cea mai importantă din lucrările sale rămâne însă conceperea Mărturisiri Ortodoxe. Lucrarea a fost scrisă în limba latină și împărțită după cele trei virtuți teologice, credința, nădejdea și dragostea, cuprinzând 261 de întrebări și tot atâtea răspunsuri. Întreaga Mărturisire se întemeia pe Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți și canoanele Bisericii.

Pentru ca această nouă Mărturisire să fie examinată, a trebuit să fie convocat un sinod la care urma să participe delegații ale mai multor Biserici Ortodoxe.

Sinodul s-a întrunit la Iași, în incinta Mănăstirii Sf. Trei Ierarhi, între 15 septembrie și 27 octombrie 1642. Au participat doi delegați ai Patriarhiei ecumenice, iar Mitropolia Kievului a trimis trei delegați, toți teologi de renume. Au participat și delegații Bisericii moldovene, într-un număr mai mare, care a inclus și cărturari din mediul laic.

Domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) a prezidat lucrările Sinodului. Mărturisirea a fost dezbătută și îndreptată în cadrul lucrărilor acestui sinod, iar în martie 1643, Sinodul patriarhal din Constantinopol a hotărât ca traducerea grecească a lucrării lui Petru Movilă să devină "Mărturisirea Ortodoxă a Bisericii sobornicești și apostolești a Răsăritului".

Hotărârea a fost semnată ulterior și de patriarhii Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului. Astfel, lucrarea mitropolitului Petru Movilă a primit aprobarea întregii Ortodoxii, devenind o Mărturisire de credință a Bisericii Ortodoxe.

Versiunea latină a lucrării s-a tipărit în 1643 la Amsterdam, ediția a doua a fost tipărită la Leipzig în 1659. Versiunea grecească a fost tipărită tot la Amsterdam în 1669, cu prefața patriarhului Nectarie al Ierusalimului.

După această dată a fost tradusă în mai multe limbi și tipărită în numeroase ediții.

În românește s-a tipărit la Buzău, în 1691, în traducerea logofătului Radu Greceanu, ajutat de fratele său Șerban și de stolnicul Constantin Cantacuzino.

Mărturisirea lui Petru Movilă a fost studiată și apreciată de numeroși teologi, din toate timpurile și de toate confesiunile. A fost folosită mult timp ca manual în școlile teologice din Rusia, din țările române și din alte părți. De aceea, pe bună dreptate, notează volumul citat, marele istoric și dogmatist Macarie Bulgakov (sec. XIX) îl consideră pe Petru Movilă părintele teologiei ortodoxe moderne. 

Sursa: Agerpres