Odată cu victoria socialistului pro-rus Igor Dodon, politica externă a R. Moldova riscă să aibă o traiectorie în zigzag, scrie politologul Dionis Cenușă într-o analiză pentru IPN. Autorul observă că în cele două săptămâni de la ziua alegerilor, Igor Dodon a lansat mesaje confuze și incoerente legate de politica externă. Pe de o parte, Dodon promite păstrarea intactă a relațiilor cu UE și păstrarea Acordului de Asociere. Pe de altă parte, el are o atitudine pro-rusă și pro-euroasiatică, pe care vrea să o extindă și să o înrădăcineze în opinia publică din Moldova, explică politologul. Indiferent de cât de pro-rus ar fi Dodon, subliniază Cenușă, prevederile constituționale îi limitează instinctele geopolitice pro-ruse. Totodată, potrivit autorului, acțiunile și planurile lui Igor Dodon depind de echilibrul de forțe în interiorul politicii moldovenești.

Într-un editorial din Ziarul Național, jurnalistul Nicolae Negru îl compară pe Igor Dodon și Vladimir Voronin. Autorul amintește că ”ambii nu s-au scumpit la promisiuni radicale, generoase, stimulând imaginația și așteptările dezamăgiților, provocând sentimentul de revanșă al nostalgicilor. Pe de altă parte, deși frați în ce privește preferințele geopolitice și tactica de cucerire a electoratului, motivațiile și obiectivele lor par totuși să difere, scrie editorialistul. Ieșit din PCRM din cauza „talibanilor” grupați în jurul lui Mark Tkaciuk, sub pretextul că nu sunt acceptate propunerile sale de reformare a partidului, liderul PSRM a preluat treptat toate ideile lor. În rusofilia sa, Voronin are niște limite, pe care Dodon le-a depășit cu nonșalanță. Cel mai elocvent exemplu este federalizarea visată de Moscova, pe care principalul comunist nu o acceptă, înțelegând că astfel ar semna moartea „statalității”, ar transforma Republica Moldova într-o marionetă a Rusiei, pe când Dodon a devenit cel mai fervent „promotor” al acestei idei… Liderul PCRM a făcut greșeli, dar nu a trădat, nu a justificat ocuparea Crimeii sau războiul din Donbas, nu i-a amenințat pe protestatari cu război civil”, citim în Ziarul Național. 

În Evenimentul Zilei, jurnalista Natalia Hadârcă amintește că ”tinerii s-au ridicat în aprilie 2009 ca să spele rușinea părinților și buneilor lor, au spus un NU răspicat și i-au debarcat pe comuniști… Acum, statul de drept este în derivă, drepturile cetățenești sunt aparent respectate, singura posibilitate a societății de a spune NU fiind alegerile. Din păcate, la ultimele alegeri, cei care au spus NU prelungirii ocupației au fost în minoritate. Există însă speranțe la următoarele alegeri”… scrie autoarea.

Ziarul de Gardă amintește pe pagina sa electronică de promisiunile lui Dodon în campania elec­to­ra­lă, ”chiar dacă rea­li­za­rea uno­ra din­tre ele nu intră în atri­bu­ți­i­le șefu­lui sta­tu­lui. În schim­bul votu­lui, Dodon le-a pro­mis cetă­țe­ni­lor res­ti­tu­i­rea mili­ar­du­lui furat și con­dam­na­rea celor vino­va­ți, reve­ni­rea pro­du­se­lor mol­do­ve­neș­ti pe pia­ța rusă sau ale­ge­ri par­la­men­ta­re anti­ci­pa­te. Noul preșe­din­te a mai dat asi­gu­ră­ri că par­ti­dul său nici­o­da­tă nu face coa­li­ție cu actu­a­la guver­na­re și cu „oli­gar­hii din acest Par­la­ment”. 

Iulian Chifu scrie într-un editorial pe Deschide.md că după ce au trecut alegerile prezidențiale, Republica Moldova are multe de recuperat la capitolul prestigiu și credibilitate, capacitate de gestiune a unui președinte pro-rus și anti-european (sau care și-a asumat formal un asemenea program). Igor Dodon trebuie să explice câteva lucruri: de exemplu, ce va face cu federalizarea, cum se împacă această realitate cu drumul european al Republicii Moldova? Nu cumva îl subminează fundamental? Nu cumva vrea să legifereze prezența trupelor ruse în Republica Moldova? La fel de complicată e tema discutării soluției economice a lui Igor Dodon pentru Republica Moldova. Cum susține imperativele dezvoltării, profesionalizării, creșterii competitivității? 

Cheia e la Plah, titrează Adevărul. ”Ecuația în care se află Dodon e destul de simplă. Ca să nu se curețe în doi ani (timp în care ar deveni evident că nu poate face absolut nimic din ce a promis), trebuie să schimbe regulile jocului, care până acum au fost făcute de Vlad Plahotniuc. Iar pentru asta trebuie, întâi și-ntâi, să-l aresteze pe Plahotniuc, adică să obțină controlul justiției. Pe de altă parte, Plahotniuc trebuie să mențină actuala majoritate parlamentară: singura variantă în care, orice ar face, Dodon rămâne un clănțău neputincios, lipsit de instrumente politice și legislative”.