În opinia lor,  agricultura nu este o soluție pentru dezvoltarea satelor și pentru crearea mai multor locuri de muncă, iar oamenii ar trebui îndreptați mai degrabă spre meserii non-agricole.

Deși numărul tinerilor care aleg să locuiască și să muncească în sate este unul redus, Nicolae Midrigan a decis să devină antreprenor în localitatea sa de baștină, Chișcăreni, raionul Sîngerei. Pentru ca să își asigure profitul și să nu facă agricultură de subzistență, la fel ca mulți locuitori ai satelor, Pavel a ales o ocupație mai rar întâlnită – crește iepuri de prăsilă, adică pentru reproducere.

”Puteam să aleg calea ușoară, cum îi spun eu, adică să plec, sau puteam să aleg calea corectă – să încerc să dezvolt ceva aici. Afacerea mea este ceva destul de inovativ pe piața noastră, este unica fermă de iepuri care crește iepuri de prăsilă, pentru reproducere. E mult mai profitabil decât să îi crești pentru carne, mai ales – la o cantitate mică”, a declarat Nicolae Midrigan.

Șomajul rămâne, însă o problemă a satului Chișcăreni, la fel ca și a celor mai multe localități rurale din Republica Moldova. Primarul localității, Silvia Țurcanu, spune că mulți aleg să trăiască pe ajutoare sociale, în loc să caute să se angajeze.

”Aș vrea să vorbesc puțin despre cei care se înregistrează la oficiul forței de muncă, având scopul nu de a căuta munca, dar pentru a primi ajutor social. Este o problemă gravă pentru Republica Moldova. Unii oameni vând cota de pământ, vând calul, ca să fie beneficiari de ajutor social”, a declarat Silvia Țurcanu.

Potrivit lui Ghenadie Ivașcenco, reprezentant PNUD Moldova, rata reală a șomajului în sate este de 50 la sută, iar dacă oamenii nu ar fi mers la muncă peste hotare aceasta s-ar fi ridicat la 70 la sută. El a estimat că aproximativ un sfert dintre locuitorii de la sate sunt plecați în alte țări temporar ori permanent, 20 la sută sunt angajați formal cu un salariu mediu de 3000 de lei, alții 20 la sută sunt de vârstă activă, dar nu sunt angajați.   În opinia lui Ghenadie Ivașcenco, din această cauză agricultura nu mai poate fi o soluție pentru sate.

”Un sat mediu din Moldova are 2000 de locuitori. Asta ar însemna 2000-2500 ha de terenuri arabile. În condițiile anilor 70-80, puteai angaja o mie de oameni în colhoz, care să muncească. În condițiile actuale, cu nivelul de tehnologizare actual, noi avem nevoie de maxim 150 de oameni, pentru a produce competitiv” a declarat Ghenadie Ivașcenco.

În opinia lui Iurie Morcotîlo, cercetător al Centrului Analitic Independent Extert-Grup, eforturile autorităților ar trebui să fie îndreptate spre dezvoltarea centrelor raionale, care să genereze locuri de muncă pentru locuitorii satelor din vecinătate. De agricultură ar fi mai rentabil să se ocupe grupuri consolidate de fermieri, cu utilizarea tehnologiilor de ultimă generație și cu mai puțină forță de muncă necalificată, a opinat analistul.

”Dacă nu o să stimulăm un astfel de model de dezvoltare, o să fie prinsă într-o capcană a unei economii rurale. O să avem anumite gospodării performante și o masă de țărani care sunt angajați informal în câmpul muncii” a declarat Iurie Morcotîlo.

În Republica Moldova sunt aproximativ 1600 de sate administrate de peste 800 de primării.