Adevărul relatează că „Duminică, 2 septembrie 2018, s-a jucat în mod simbolic Hora Unirii în Piața Marii Adunări Naționale. Un steag tricolor imens a fost întins de cei care ieri au terminat Marșul Centenar. A fost o încheiere frumoasă pentru un drum lung, greu și plin de sacrificii. S-a cerut Unirea, s-a cerut anularea consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov. Autorul se întreabă dacă va ține cont parlamentul de la Chișinău de acest lucru, amintind că 74 de deputați din parlamentului de la Chișinău au la acest moment cetățenia statului România. Acești 74 de deputați au cerut ca ei să devină cetățeni ai României din propria voință. Toți cei 74 de deputați au depus jurământ de credință României, scrie Adevărul.

Evenimentul Zilei titrează că „poliția a făcut uz de forță asupra liderilor unioniști și a bruscat un parlamentar român”.

Iar Ziarul de Gardă reține declarația Ministerului de Interne care susține că a acționat  în conformitate cu prevederile legale. La o zi după ce mai mulți unioniști au fost puși la pământ de către forțele de ordine Ministerul Afacerilor Interne precizează într-un comunicat că, mascații au somat manifestanții să deblocheze traseul în conformitatea cu prevederile legale, după ce ei au îngrădit dreptul la libera deplasare a altor cetățeni.

Expertul Oazu Nantoi amintește într-un editorial din Cotidianul că „la 2 septembrie 1990, Tiraspolul a proclamat ”republica moldovenească sovietică socialistă nistreană în componența URSS” – așa a fost ”oficializat” acest proiect separatist, scopul căruia era menținerea RM în componența URSS. La 2 septembrie 2018, la Tiraspol, după 28 de ani, – festivități, parada militară… Scopul ”conflictului Transnistrean” a rămas același, – menținerea întregii RM în componența proiectului imperial al lui Putin, atenționează autorul. Din această cauză Rusia n-a recunoscut independența ”rmn”  și încearcă, pe toate căile posibile, să creeze o situație, când va reuși să înghită întreaga RM. Totodată, interesul lui Putin față de ”conflictul Transnistrean” a sporit după nereușita cu proiectul ”Novorossia” în 2014, mai observă Oazu Nantoi. Acum Putin lucrează mult mai temeinic! Relațiile RM cu UE de facto sunt rupte și, în caz de ”ceva”, UE n-are nici o pârghie pentru a opri un asemenea scenariu. Putin, când îl vede pe Dodon – creatura lui Plahotniuc,  zâmbește și așteaptă ziua, când va fi invitat să ”reîntregească” Moldova”, scrie autorul.

Ce înseamnă „Limba noastră” în Găgăuzia – explică Veaceslav Crăciun de la Comrat, într-o analiză pentru IPN. Autorul observă că „Sărbătoarea Limba noastră a trecut neobservată în Găgăuzia, unde nu au avut loc ședințe festive, concerte, iar conducerea locală nu s-a obosit cu felicitări. Toate acestea sunt o dovadă că găgăuzii nu cunosc și nu agreează limba română. Dar, susține autorul, populația găgăuză niciodată nu a fost ostilă limbii române. Și dacă e să te întrebi cine se face vinovat că Găgăuzia rămâne a fi una din regiunile cele mai nevorbitoare de limbă română, căutările ar trebui să înceapă la Chișinău”, scrie comentatorul. El amintește de „Programul de activitate a Guvernului pentru anii 2016 – 2018, unde e stipulată într-un paragraf separat „implementarea programului de lungă durată”, care prevede predarea limbii de stat și găgăuze” în Gagauz-Yeri. Anul 2018 deja e pe sfârșite, dar programul promis nu e nici implementat, nici aprobat… În Găgăuzia zilelor noastre crește interesul față de limba română, susține expertul de la Comrat.  Mulți tineri găgăuzi și părinții lor realizează că a cunoaște limba de stat nu este „o datorie” abstractă, ci un factor de competitivitate și de împlinire profesională, el observă în acest context interesul familiilor găgăuze față de înscrierea copiilor în cele două licee „românești”.

Ziarul Național reține câteva fragmente din cartea de memorii a fostului președinte francez François Hollande, numită „Lecții de putere”, de la negocierile privind războiul din Donbas. „Intențiile lui Vladimir Putin erau destul de evidente – scrie Hollande. – El voia să păstreze influența asupra regiunilor vorbitoare de limbă rusă (din Ucraina) și să slăbească puterea proeuropeană de la Kiev“. Politicianul își amintește că „Poroșenko și Putin au ridicat în mod constant vocile. Președintele rus a fost atât de nervos, încât l-a amenințat direct că armata sa o va zdrobi definitiv pe cea a omologului. Acest lucru a trădat faptul ca trupele ruse se află în estul Ucrainei. Putin a realizat ce a spus și imediat s-a calmat …”, scrie Hollande, în cartea sa de memorii.