Toate astea adâncite într-un singur grai care nu se mai schimbă, într-o singură limbă română care mereu rămâne aceeași, cea care ne transformă gândurile în cuvinte, dar și cea care reușește să dezlege orice neînțelegere.

Limba română ne trezește, ea trăiește în noi fără să vrem. Cel puțin pentru mine, iarba nu ar mai fi iarbă dacă nu ar fi simțită, trăită și rostită românește. Dacă m-ar întreba cineva ce simt pentru limba română, nu aș putea spune prea multe, cert este că ea mă simte pe mine, da, îmi simte durerea dar și clipele frumoase petrecute alături de cei dragi. Limba română mă trezește dimineața la viață. Pur și simplu dă sens, dă sens cuvintelor, care par a fi înșirarate aiurea pe hârtie; dă sens frazelor lungi, pe care le rostim în fața cuiva pentru a ne cere iertare; dă sens declaraților sincere de iubire, pe care le-am rostit, sau, pe care o să le rostim cândva. Fără limba română m-aș pierde, m-aș pierde ca om, cetățean, blogger, orice. Din fericire o am aproape, și da, mă ajută. Limba română este expresivă, dansantă și veselă, ceea ce este perfect pentru a transmite o vorbă bună sau un gând pe măsură.

Să vorbim corect limba română, căci, pentru mine, ea este mama tuturor trăirilor, care ne naște în fiecare zi prin marea ei putere de a da sens cuvintelor. Indiferent dacă o vorbim în stradă sau acasă ea rămâne mereu aceeași. Des, în societate, mai observ cum limba noastră cea română este călcată cu nerușinare în picioare. Aici mă refer la noi cei care uneori o schimonosim, o umplem de jargoane și felurite expresii împrumutate din alte graiuri. În limba română se scriu povești, se scriu poezii, cărți, amintiri. Tot în limba română se scrie istorie, istorie purtată pe brațele ei românești.

Iubesc limba română, având în același timp și o frumoasă invidie pentru ea. Și da, limba română este demnă de invidia oricărei altei limbi, fiind atât de suavă acesta rămâne a fi una dintre cele mai frumoase și cântate limbi de pe tărâmul european. În ea ne găsim inspirația și tot în ea ne căutăm liniștea. Cred în limba română atât de mult încât și ea ajunge să creadă în mine. Sincer, îmi place modul ei de a fi rostită, cuvintele frumoase care se împrăștie ușor pe buze. Din păcate, după atâția ani mai avem din cei care prefer să dea un nume batjocoritor limbii române. E cât se poate de josnic să nu o apreciezi așa cum este, vorbită literar și scrisă în grafie latină. Ne-au cântat-o și scris-o atâția încât ajungi să nu le mai ții minte numărul. Cu toate acestea la un loc limba română devine un element de legătură, o cheie a tuturor 
momentelor. Limba română renaște prin fiecare vorbitor al ei. Îmi place mult să tind spre a o vorbi corect, căci așa o ridicăm cel mai bine la adevărata ei valoare. Eu vorbesc românește și asta mă face mai mândru. Ne vorbim limba acasă și asta ar trebui să ne facă mai bucuroși, mai bucuroși pentru că avem dreptul de a o vorbi liberi, la noi acasă.

Sincer îmi pare rău, îmi pare rău pentru cei care nu o cunosc și nu o apreciază cu adevărat. Mulți au nevoie de o trezire din beția necunoașterii. Îmi pare rău de constituția care nu o recunoaște, dar și de unii cetățeni, care fac la fel. Aici la noi, limba română este des batjocorită. Și sincer îmi pare rău pentru cei ce nu o prețuiesc, sau mai degrabă nu vor să o prețuiască. Sunt mândru că fac parte dintr-un popor roman, pot spune că sunt mândru că vorbesc o limbă românească, una care va dăinui pe veci purtând trăiri, emoții și sentimente pe aripile ei. Uneori, fiind prin străinătate, ajung să îi simt amarul dor. E totuși un dor aparte, unul special, pe care dacă apuci să îl simți, nu te mai lasă. Limba română a reușit să poarte suferințele dar și victoriile poporului român. Este o limbă frumoasă, una de elită, una care învie. Îmi place să vorbesc și să simt românește, căci așa trăiesc cu adevărat. 

Să vorbim și să prețuim limba română este tot ce putem face mai bun pentru ea. Am un blog în care scriu românește, vorbesc românește, simt românește, trăiesc românește. Limba română ne unește, ne îndreaptă parcă, spre a vorbi și a gândi frumos, lucru, pe care îl merităm ca popor. Limba română dă viață celor mai frumoase momente, iar asta mă face fericit.