Dialogul poetului Iulian Filip cu poeta Maria Augustina Hâncu scoate în avanscenă câteva subiecte distincte: devenirea poetului (în școală, în cenacluri, în preajma monștrilor sacri), afirmarea poeților care pot și înțeleg să facă și altceva în afară de poezia proprie și rațiunea antologiilor bilingve de poezie între neolatinii care realizează ce cruce aparte îi revine gintei latine în lumea modernă tot mai busolată, tot mai dezrădăcinată. Despre pregătirea unei antologii româno-spaniole se vorbește mai îndeosebi, despre poeții basarabeni traduși și editați în Franța, în Italia, dar neajunși încă în patria lui Lorca. Ce cărți scrise de ai noștri aveți mai la îndemână? Lectură plăcută!