Nu doar despre cărțile de proză, de poezie, despre cărțile pentru copii ale Lucreției Bârlădeanu e dialogul celor doi scriitori de la Căile Cărții, deși pretextul axial al emisiunii e invitata poetului Iulian Filip, scriitoarea-navetistă între Paris și Chișinău, care s-a învrednicit de mai multe aprecieri (și premii) pentru noua carte Scrisori din Paris. Deși susține momentul poetic al emisiunii cu o proză pentru copii și câteva poezii mai demulte, Lucreția Bârlădeanu afirmă că revine tot mai rar la poezie. Ce-i determină pe poeți (pe unii!) să renunțe la poezie în favoarea prozei ori chiar a altor activități, extraliterare? Dar ce-l determină pe scriitorul român din Basarabia să apuce căile în străinătate și cum determini străinătatea să te accepte cu ale tale? Ori nu prea are treabă străinătatea cu problema basarabeană? Nu numai străinătatea. Chiar și la București, chiar și redacțiile românești de radio european o declară, deloc delicat, că problema basarabeană nu constituie acum o prioritate...

E o portiță dureroasă cartea Lucreției Bârlădeanu Scrisori din Paris, dureroasă la paginile cu noi, noi care... cum înțelegem să ne ducem crucea și cărțile spre întrebătorii de crucea noastră, dar care nu știu încă drumurile/căile spre cărțile cu răspunsuri?