De această dată noroiul va avea o consistență mai… europeană. Dacă până acum eram recunoscuți în lume drept cel mai sărac stat din Europa, apoi de prin toamnă ar putea să ne înnobilăm puțin și să fim deja cel mai sărac stat asociat la Uniunea Europeană. Simțiți diferența?

Sigur, pe parcursul anului trecut, au fost reparați peste 100 de kilometri de drumuri naționale, iar în acest an alte aproape 200 de kilometri își așteaptă rândul. Avem infrastructură, ar spune unii.  În rest, frământăm noroi. Iar caii sunt cei mai buni în acest caz. Nu întâmplător în fiecare sat din Moldova sunt, în medie, câte vreo 30 de cai. În total, avem vreo 50 de mii de cai putere care trag căruțele hodorogite  pe drumurile desfundate ale țării.

Chiar și așa suntem iubiți cu nespusă putere atât de vest, cât și de est. Iar pentru cei iubiți, de obicei, se dau lupte,  se poartă războaie. Prin urmare, moldovenii vor fi martorii unui aprig război geopolitic. Și de această dată lupta se va da la Nistru. Atenție la Transnistria!

Și ca de obicei, nicio nenorocire nu vine de una singură. Liniștea patriarhală a moldovenilor va fi întreruptă și de o aprigă luptă electorală. Numai că în acest război se vor lupta ai noștri cu ai noștri. Și cum luptele între frați sunt și cele mai dure, apoi am putea să asistăm la cea mai încrâncenată luptă electorală de până acum. Armele sunt deja pregătite, a mai rămas să sune gongul.   

Chiar și natura simte marea încordare geopolitică și electorală ce urmează să erupă. Și ne ține la cald pe timp de iarnă. Și nu e bine! Că dacă tot avem patru anotimpuri, atunci fiecare trebuie să fie cu temperaturile lui. Țăranii știu cel mai bine acest lucru.  Nu întâmplător au început să șoptească rugăciuni și să se uite la cer de parcă solicită îndurare. Or, zilele neobișnuit de calde din ianuarie ar putea să le fure pâinea de pe masă.  Grâul a început să crească, mugurii în livezi se încăpățânează să plesnească și pierdem totul la primul ger, îmi explică un domn de prin sate.    

Ei, dar așa-i, de obicei, în țările unde agricultura depinde mai mult de Dumnezeu decât de tehnologiile moderne. Într-un an recoltele sunt arse de secetă, iar în altul bătute de grindină. În acest an, de exemplu, ar putea să fie distruse de îngheț, după ce mai întâi sunt amăgite cu temperaturi de primăvară în plină iarnă.

„Da nu-i nimic, sunt consolat de mic”, vorba cântecului. Pe termen lung suntem puși la adăpost. Câte nu rabzi pentru marea integrare.

Și, totuși, să fim optimiști. Știți cum v-a arăta Moldova în 2014? Vă spun eu! Frumos, pentru cei optimiști.

În acest an vor fi încheiate lucrările și va fi dat în exploatare gazoductul Iași-Ungheni. În acest an va fi începută mare modernizare a aeroportului din Chișinău. Din acest an cresc salariile pentru medici, polițiști și juriști. Polița de asigurare medicală e mai bună, tot din acest an. Adică ne asigură mai multe medicamente și tratament gratuit pentru mai multe maladii. Vinurile moldovenești au deschise toate ușile de la intrarea pe marea piață europeană. Cel târziu în toamnă vom semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, iar o dată cu semnarea vom fi incluși în multele programe ale UE de modernizare și reformare a țării. Vom avea acces la sute de milioane de euro. Chiar și deputații vor trece, în sfârșit, după o lungă așteptare ce se trage încă din anul 2009, în clădirea modernizată a Parlamentului. Fotolii moi, de piele! Să tot scrii legi și să faci reforme.

Moldova se schimbă! Vedeți cu ochii, auziți cu urechile, spune un îndemn! Mă opresc aici, fiindcă în caz contrar va trebui să vorbesc și despre PIB, adică despre economie. Și cum aceasta crește ca pe drojdii, dacă spun prea multe ar putea să ne deoache cineva. Deci, mai bine tac.