Deja am auzit de X ori că suntem țara tuturor posibilităților, mai circulau niște glume precum că: încă nu ți-ai împlinit visul? Ia bagajele și vino în Moldova ! Traiul la noi îl asociez cu un sport extrem.

Pe bune acum, țara asta nu îmi dă pace măcar o zi să dorm, să îmi iau o pauză de la pulsul vieții. Fiecare clipă e un spectacol, mai bun sau mai rău.

Am călătorit ceva, în străinătate, nu mult, dar suficient ca să văd cum, trăiesc oamenii lor și cum trăiesc ai noștri.

Hai să vă descriu o zi „firească” din viața mea și să o compar cu o zi „de-a lor”. 

Ai făcut ochi dimineața, scumpul tău vecin îți mai amintește încă odată că e timpul să te trezești și dă drumul bormașinii flămânde, în pereți. De fapt, mă înșel: cântecul dulce al acestu instrument îți mângâie timpanele și seara și în week-end. Nicio avertizare, nicio scuză! Vai, lasă că va trece! Superb! Citeam undeva că la germani, de exemplu, nu e bine să îi suni după ora 21.00, o poți face lejer la 7.00- 8.00, iar la final de săptămână, după 10 dimineața. Comentarii?

Așa! Ai ieșit din casă, treci strada pe zebră. De fapt, ai vrea să treci strada la zebră, doar că șoferii noștri scumpi sunt orbi la semnele rutiere. Mai rău, unii pietoni trec strada pe culoarea roșie a semaforului. Da’ce, cât e acolo o viață?  Ești în microbus ori troleu? Te înșeli, frate! Ai nimerit într-o conservă de oameni și arome! Culmea, cu „peredaite pojalusta” e nasol rău!  Corect! Toți vor să ajungă la destinație!  Siguranța traficului rutier?

Ce însemnă acest lucru, prima dată aud? Dar vai! cum un flăcăuaș cu obrajii ca bujorul să cedeze locul unei domnișoare? Lasă că ea e tânără și are forță, dar el între timp va orbi la geamul din mijlocul de transport! În țările islamice, când un bătrân urcă în transportul public, toți tinerii se ridică pentru a-i ceda locul. Evident, în transportul public urcă atâți pasageri, câte scaune sunt și doar vreo două-trei persoane, care stau în picioare. La noi, ori bătrânii sunt agresivi, ori tinerii sunt cu obraz de cauciuc.

Nu suntem toleranți. Vai de steaua noastră la capitolul „nediscriminare”.  În activitatea mea de jurnalist, am vorbit cu multe persoane străine, care au venit în Moldova fie la studii, fie pentru afaceri. Din start, ai noștri fie se uită chiorâș, fie îi hărțuiesc din priviri, sunt violenți, îi amăgesc, discriminează. Am fost martoră cum un student străin a sunat la mica publicitate pentru a închiria un apartament. Stăpânul, simțind accent străin, a spus franc: la străini nu închiriem.

Nu avem responsabilitate socială. Este egală cu zero. Am avut ocazia să văd un proiect de salubirzare, implimentat în câteva localități din raionul Telenești. Oamenii, evident, trebuiau să plătească pentru acest serviciu. Logic, au părut nemulțumiri. „Noi nu facem gunoi” ! - se tot auzeau vorbele astea. Evident, nu e mai comod să arunci deșeul grajdului pe malul râpei?

Suntem toleranți la prostie, la grosolănie, mergem pe principiul „las că trece.” Ne plângem pe calitatea vieții, dar nu facem nimic pentru a o schimba. Așteptăm ca guvernarea să decidă totul.