Există câteva probleme majore cu care se confruntă domeniul educației în Republica Moldova:

Deficitul acut de profesori și învățători, mai ales la țară. Școli profesionale și tehnice într-un număr insuficient. Migrarea elevilor și studenților buni peste hotare (brain drain) Asigurarea precară a școlilor și universităților cu materiale de studiu, precum și starea proastă în care se află clădirile și sălile de clasă.

O să le iau pe rând comentându-le și încercând să identific anumite soluții.

Din cauza condițiilor precare de trai, mai ales în zona rurală, a reducerii populației satelor și a lipsei de perspectivă, cei mai mulți tineri absolvenți ai facultăților de pedagogie evită să suplinească numărul învățătorilor și profesorilor în vârstă, care se pensionează. Prin urmare, avem un deficit al învățătorilor și profesorilor în zonele rurale ale Republicii Moldova. Acest deficit există și la orașe, doar că aici el nu este resimțit atât de profund. În satele noastre avem cazuri când unul și același profesor ajunge să predea 3-4 obiecte diferite, din cauza lipsei cadrelor didactice calificate. Astfel, are de suferit nivelul educației care se oferă tinerei generații, ceea ce generează o întreagă gamă de probleme a căror gravitate crește în mod exponențial. Aș menționa aici nivelul ridicat al șomajului în rândurile tinerilor, creșterea nivelului criminalității, al morbidității datorate activităților periculoase, alcoolului, drogurilor.

Cheia rezolvării acestei probleme nu este decât crearea de condiții adecvate de activitate pentru cadrele didactice (dotarea îndestulătoare a școlilor cu materiale didactice, reconstrucția și repararea școlilor – subiect despre care vom vorbi și în continuare), dar și creșterea de câteva ori a salariilor profesorilor, în special a celor începători. Doar în acest mod, cadrele didactice vor fi interesate să ocupe posturile rămase libere, mai ales în zonele rurale.

Distrugerea sistemului de învățământ profesional și tehnic a făcut ca economia națională, în special agricultura și serviciile, să fie lipsite de muncitori calificați și specialiști. Astfel, declinul economic a fost mult mai greu de evitat, situație care se menține în continuare. Existența pe piața forței de muncă a unui număr suficient de muncitori calificați, ar crea presiune inclusiv pe angajatori și ar atrage atenția investitorilor interni și externi, care ar putea profita în urma acestei situații. De aceea, reabilitarea și dezvoltarea în continuare a sistemului de școli profesionale și tehnice (precum și promovarea în rândurile tineretului a acestei forme de învățământ), ar conduce la o ameliorare a situației în domeniul asigurării pieței muncii cu muncitori calificați și specialiști tehnicieni. Din păcate, Republica Moldova este părăsită anual de un mare număr de elevi și studenți care merg în străinătate să studieze, și adesea rămân acolo. De cele mai multe ori, aceștia sunt tineri capabili, cu rezultate bune la învățătură. Astfel, pierdem cetățeni în stare să aibă un aport mai amplu decât alții, la schimbarea în bine a situației din țară. Domenii precum știința, cercetarea, inovația, sunt văduvite de oamenii, care ar putea să le aducă la nivelul celor din țările spațiului spre care pretindem că tindem, cel al Uniunii Europene.

Soluția pentru această problemă ar trebui să fie crearea de fonduri speciale și programe de burse de merit, extinse în toate instituțiile liceale și universitare. De aceste burse ar trebui să beneficieze aceia dintre tinerii elevi și studenți care se remarcă prin rezultate excelente la învățătură. Bursele și oferirea de oportunități pentru încadrarea, chiar de pe băncile liceelor și facultăților, în domeniul cercetării, ar trebui să servească drept stimulente pentru rămânerea acasă a acestor tineri.

Școlile și universitățile din Republica Moldova duc adesea lipsă de materiale didactice necesare predării anumitor obiecte (laboratoare de chimie, fizică, biologie, preparate, hărți, etc). Sunt frecvente cazurile în care bibliotecile școlare nu pot oferi elevilor o alegere variată de cărți în limba română, de specialitate sau de literatură artistică. De multe ori, sălile de clasă nu sunt echipate corespunzător, cu mobilier de calitate, în sezonul rece al anului căldura lipsește sau este insuficientă. Este normal că toate aceste deficiențe nu pot contribui la edificarea unui sistem educativ de calitate, ci pot doar obstrucționa procesul de predare și învățare.

Statul este unicul organism în stare să rezolve această problemă. Învățământul primar și secundar este gratuit în Republica Moldova, însă doar pe hârtie. În realitate, menținerea fondului material și repararea școlilor este de multe ori apanajul financiar al părinților elevilor, cărora li se solicită ajutor din partea profesorilor. Pentru a face ca învățământul să fie într-adevăr gratuit, dar și de calitate, statul trebuie să aloce pentru educație o sumă mult mai mare de bani decât o face în momentul de față. 

Personal, leg starea proastă a educației din Republica Moldova, de lipsa de voință politică a tuturor guvernanților, pe care i-am avut până acum, de persistența corupției din sistem și de incapacitatea sindicatelor din domeniu (de multe ori, corupte și ele) de a impune guvernărilor o agendă clară de revendicări, care să fie satisfăcute.