Europa.

Încolo pleacă oamenii. De acolo vin banii.

A intrat în viața noastră într-o expresie care era, într-un fel inadecvat, superlativul reparației: euro-reparația. Acum totul începe să devină euro: euro-ferma, euro-zona, euro-dieselul, euro-integrarea. Chiar și acest termen neutru de matematică și fizică – vectorul – este european. 

Acum, când Moldova realizează tranziția sa de la Uniunea Sovietică la Uniunea Europeană, nici nu trebuie schimbate prea multe cuvinte în poezia ceea a lui Petru Zadnipru din manualele noastre școlare de acum câteva decenii.

„Țara mea, Moldovă-mamă. / Vatra doinelor străbune! / Ca un strugure de poamă / Stai pe harta Uniunii”. Europene.

Iar Vilniusul era un oraș râvnit și atunci, și dătător de speranțe acum.

Eu.ro.pa. Mă include și pe mine, cu pronumele personal eu. Acolo este și România, în silaba .ro. Dar ce-o fi însemnând oare în cuvântul „Europa” această interjecție .pa? Oricum e ceva pozitiv. Pentru că, atunci când spunem „pa”, spunem de fapt „cu bine”.

Europa. Inclusiv cu Mihai Eminescu. 

„Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem”. Europeni.

Și punctum.