Jurnalista Aneta Grosu, de la Ziarul de Gardă, observă că Republica Moldova s-a poziționat „printre cele mai prietenoase voci ale dictatorului”, reluând subiectul legat de deturnarea unui avion de către autoritățile din Belarus, pentru a-l aresta pe un jurnalist ce l-a criticat pe Alexandr Lukașenko, Roman Protasevici.

”Și nu vorbesc aici doar despre amiciția lui Lukașenko cu Dodon sau cu Voronin. Am urmărit cum au reacționat instituțiile statului, inclusiv cele diplomatice, față de acea acțiune, curat teroristă, pusă la cale de șeful unui stat în spațiul aerian. Ce garanții există azi că totul nu se poate repeta și sfârși nu pe pământ, cu două arestări, dar în cer, ireversibil? Inclusiv din acest motiv, mai multe state au decis să boicoteze spațiul aerian belarus, dar Autoritatea Aeronautică Civilă a R. Moldova a anunțat că zborurile din și spre Belarus nu sunt interzise, iar „companiilor aeriene li se recomandă să evalueze riscurile cu privire la survolare”. Și Ministerul de Externe a venit cu o declarație din care am aflat că, la bordul avionului deturnat de Lukașenko nu se afla niciun cetățean al R. Moldova. Ministerul a mai declarat că susține demararea unei investigații internaționale pe marginea acelui caz. Atât. Și Parlamentul, chiar dacă e dizolvat, și Guvernul, interimar cum e (cu un premier diplomat de carieră), și Președinția R. Moldova nu au avut, deocamdată, nicio replică pe marginea acestui atac periculos al unui șef de stat, comis în spațiul aerian”, constată autoarea.

La același subiect, scrie și Adrian Ciubotaru, în Gazeta de Chișinău. „Măciuca lui Lukașenka semnalează fără greș problemele reale ale Europei, e un indicator pus parcă de providență în Estul Europei special pentru cei care își închipuie că marea provocare a viitorului e lupta cu centralele pe gaz individuale. Adevărul e că de la Putin și Lukașenka până la alde Orban și Erdogan e o aruncătură de băț. Mai exact, de bâtă – cine nu înțelege acest lucru și crede în continuare că bubele acestea, mai mult sau mai puțin purulente, se vor resorbi de la sine, se înșală amarnic. Sancțiunile Vestului împotriva satrapului de la Minsk, de ieri și de azi, sunt de tot râsul: dacă campania de pedepsire a regimului din Bielorusia se va încheia doar cu restricțiile de zbor pentru Belavia și cu sancțiuni economice formale, data viitoare Lukașenka nu va așeza avioanele pe piste, ci le va doborî pe de-a dreptul”, atenționează jurnalistul.

Și tot în Gazeta de Chișinău, scriitorul Mircea V. Ciobanu se referă la programele pe alocuri populiste ale partidelor în campania electorală. „Fiindcă nu există punct mai important în programul oricărui concurent decât lărgirea bazinului electoral, candidații sapă canale și acolo unde apa se scurge în nisip. Și calcă lut în orice clacă, în loc să-și vadă de propria construcție. Or, vorba bancului vechi, mie, candidatului, nu-mi trebuie [doar] voturile oamenilor de bună credință, mie îmi trebuie voturile majorității. (…) De când i se promite marea și sarea, alegătorul își dorește lucruri nu doar imposibile, ci și incompatibile. El nu înțelege că noțiunile frumoase „dreptate”, „egalitate” și „libertate” se exclud reciproc. El vrea să lucreze de mântuială, ca pe timpul URSS, dar să aibă drumuri bune și salarii decente, ca în UE. El nu citește programe, el așteaptă pomeni. Consecutiv, nu doar socialiștii promit pensii și indemnizații grase, ci și centriștii de dreapta îi dau tot cu programele sociale, iar unioniștii îi lasă pe toți cu ochii în stele, oferind pe tavă pensii europene. Nimeni nu spune că pentru prosperare e nevoie de strâns cureaua și de suflecat mânecile; că trebuie respectate cu strictețe legile, iar călcând pe bec, consecințele sunt suportate cu muțenie și coada între vine”, notează editorialistul.

Europa Liberă reține reacția președinției la criticile referitoare la revocarea șefului Curții de Apel Chișinău, Vladislav Clima, după ce „Maia Sandu și-a atras critici acum, chiar și din partea unor sprijinitori fideli ai nevoii de curățare a justiției, e că gestul său de a anula o numire deja consumată ar putea fi repetat, oricând și de oricine, ceea ce nu ar ajuta prea tare tocmai justiția. (…) Consiliera Maiei Sandu pe justiție, Olesea Stamate, afirmă, la rândul ei, că președinta a constat circumstanțe noi, necunoscute până acum, despre felul cum s-a desfășurat concursul, de aceea acțiunile ei sunt îndreptățite, chiar și în lipsa unor conflicte de interese confirmate de Agenția Națională de Integritate: „Într-adevăr, poți să zici că actul deja este consumat, dar dacă ne bazăm pe prevederile codului administrativ, și un act juridic administrativ, favorabil sau nefavorabil, poate fi revocat, dacă au apărut circumstanțe noi și nu a expirat un an. Respectiv, dna președintă a acționat în mod absolut legal, bazându-se pe prevederile codului administrativ. Este mai presus interesul public, care dictează ca asemenea numiri să nu fie făcute cu încălcarea legislației. Mingea este la fileul CSM, care are mai multe opțiuni: ar putea să-și revadă hotărârea de numire, sau ar putea să sesizeze ANI, sau ar putea să nu întreprindă nimic.”