De aceea am călătorit singură o bună parte din viața mea. În Kuala Lumpur, de exemplu, am cunoscut un rus, eram născuți în același an și în aceeași zi. Călătorise toată Asia în lung și în lat. O persoană bogată spiritual care mi-a povestit o grămadă de istorii interesante.

În Bangkok, am cunoscut un american, care,  ajuns la o vârstă onorabilă, și-a vândut afacerea și călătorea prin lume. Venea din Australia, stătea de câteva zile în Bangkok și urma să meargă în Cambodia.  

În Ghana, localnicii singuri veneau să mă cunoască și să afle de unde sunt. M-au uimit mult zâmbetele lor largi, care niciodată nu dispăreau de pe față, deși trăiau într-o sărăcie de nedescris.

În Uruguay mi-a plăcut calmitatea țării, bunăvoința și ospitalitatea oamenilor, relaxarea totală atunci când se plimbă pe bulevarde bând mate și dansând tango.

Săptămâna trecută am redescoperit Parisul. Am fost înainte de asta de 2 ori și nu-l înțelegeam. Am hotărât să-i mai accord o șansă și nu m-a dezamăgit. Mă voi întoarce cu drag și la primăvară. Și tot așa am istorioare din fiecare țară în care am mers. Dintre toate cărțile din lume, cele mai bune istorii le găsesc între paginile pașaportului.

Nu-mi place să mă simt turist în locurile în care merg. Încerc să evit locurile turistice, le vizitez, doar dacă este absolut necesar. Îmi place să iau harta în mână și să mă pierd printre străzi și clădiri, să merg la întâmplare, doar așa descoperi cu adevărat orașul, nu atunci când ai un traseu bine definit. De multe ori, mergând pe străzi și admirând frumusețea locului, inevitabil mă gândesc: noi cu ce suntem mai prejos ca ei? De ce nu putem trăi și noi frumos?

Dacă, de obicei, fetele devin entuziasmate atunci când este vorba de reduceri de haine, eu mă entuziasmez când vine vorba de reduceri la biletele de avion. Și de fiecare dată rezervez câte un zbor. O dată ce te-ai infectat cu virusul călătoriei, nu există antidot, și eu sunt fericită că voi rămâne infectată pentru tot restul vieții.

N-aș putea răspunde unde e casa mea, niciodată nu voi fi complet acasă, deoarece părticele din inima mea vor fi întotdeauna în alte părți. Acesta este prețul care îl plătești pentru privilegiul de a cunoaște oameni și locuri în diferite colțuri ale lumii.

Îmi place mult să călătoresc, iar atunci când am un pic de timp liber, deschid google maps, găsesc pe hartă un loc îndepărtat, iar apoi caut mai multă informație și imagini despre locația respectivă. Așa am aflat despre o grămadă de locuri. Pot spune despre mine că am învățat geografia călătorind sau explorând.

Întotdeauna încurajez oamenii să călătorească cât mai mult, pentru că ele, călătoriile, sunt unul din puținele lucruri care te îmbogățesc spiritual, care te fac să evadezi din monotonia și rutina zilnică. De altfel, Hemingway zicea să nu mergi în călătorii cu oameni ce nu-i iubești. Călătoriile sunt cel mai adevărat test al dragostei. Actorul Bill Murray spunea că, atunci când ești cu cineva, care crezi că este alesul sau aleasa ta, nu gândi ordinar, ceva de genul: ”Hai să ne întâlnim, hai să planificăm asta, hai să facem o petrecere și să ne căsătorim”. Ia persoana respectivă, cumpără biletele la avion, fă înconjurul lumii cu ea, mergi cu ea în locuri greu de ajuns și greu de ieșit. Și dacă atunci când ajungi acasă, atunci când aterizezi, încă mai ești îndrăgostit de acea persoană, căsătorește-te în momentul ăla în aeroport.

Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată, așa că nu sta mult pe gânduri, fă-ți valiza și călătorește!