Colegul nostru, Vlad Țurcanu, care s-a aflat în Chișinău în acele zile, ne amintește care era atmosfera în capitală și cum s-a declanșat Revoluția Twitter:

Dimineața de luni, 6 aprilie 2009, începea diferit la Chișinău în cele două tabere care participaseră la bătălia electorală pentru Parlament. Rezultatele preliminare ale alegerilor desfășurate pe 5 aprilie, difuzate de-a lungul nopții, arătau o victorie zdrobitoare a Partidului Comuniștilor asupra forțelor democrate. Comuniștii, în frunte cu liderul lor, Vladimir Voronin, jubilau. După numărarea a peste 90 la sută dintre buletinele de vot, devenise clar că ei își asigurau o majoritate confortabilă în Legislativ. Singura întrebare încă neclarificată era dacă urmau să acumuleze cel puțin 61 de mandate, pentru a putea alege președintele fără sprijinul altor deputați.

Cealaltă tabără era încă în șoc. Formațiunile politice democratice s-au grăbit să conteste rezultatele alegerilor. Cele 3 partide necomuniste care accedeau în Parlament –Liberal, Liberal-Democrat și Alianța Moldova Noastră, au acuzat fraude și prezența pe listele de vot a numeroase „suflete moarte”. Opoziția se sprijinea și pe un raport al OSCE, care arăta că scrutinul fusese viciat de grave carențe înregistrate în timpul campaniei electorale, în care forțele anti-comuniste nu beneficiaseră de o reprezentare echitabilă în massmedia.

În paralel cu demersurile politice, cetățenii cu viziuni democratice și proeuropene, care așteptaseră să se producă o schimbare la nivel politic, după o guvernare de 8 ani a comuniștilor, au încercat să se regrupeze și să acționeze.

Seara, câteva mii de tineri au aprins lumânări în fața monumentului lui Ștefan cel Mare din centrul Chișinăului, prin care vroiau să simbolizeze ceea ce ei numeau înmormânatrea democrației în Republica Moldova. Tinerii au scandat lozinci anticomuniste și au încercat să se mobilizeze, inclusiv prin intermediul rețelelor de socializare, pentru un protest masiv a doua zi, pe 7 aprilie. Mai rămâneau câteva ore până la manifestația supranumită de presa internațională „Revoluția Twitter”, care a dus la devastarea Parlamentului și Președinției, la arestarea și maltratarea a sute de tineri, dar a marcat, totodată, și începutul declinului Partidului Comuniștilor.