Nu sunt o persoană din afara jurnalismului, dar prefer să descopăr frumosul în oameni și împrejurimi. Nedreptățile, minciunile nu pot fi reflectate  foarte des, de către jurnalistul de azi. Pentru că se simte limitat în libertate, nu pentru că nu ar avea curaj. Cazul jurnalistei Dumitrița Ciuvaga ne pune în gardă. Ea a fost amenințată în Parlament, de către un deputat communist, că va avea de suferit ca jurnalist fiindcă a relatat fapte reale la un post TV. De asemenea, jurnaliști bine cunoscuți primesc amenințări cu moartea. Și aceasta se întâmplă în secolul al XXI-lea.

Transparența nu este chiar acolo de unde ar trebui să pornească. Mă refer aici la renovatul Parlament, acolo unde jurnaliștii nu au acces pe deplin la informație. Li s-a oferit o cameră cu o singură masă și cu monitoare, pe care se transmite în direct desfășurarea ședințelor. Bieții jurnaliști scriu rezemați de pereți, pentru că altfel nu pot.Unde mai pui că nu găsești nicio conexiune wi-fi sau 3G, iar înregistrările ședințelor sunt greu de accesat. Aceasta este transparența pe care o vrem, ori cea, pe care o merităm?

De la jurnalismul politic, putem trece la cel "Șocant"și "Exclusiv".Un jurnalism, de mi-e teamă să-l numesc jurnalism. Pe cântar se pun raitingul și adversarii. Pentru a se menține popularitatea se publică știri și reportaje de doi bani. Ca prin minune acestea aduc popularitate publicației, dar nu și calitate. Ceea ce se consumă, aceea și merităm, sau poate consumatorul este manipulat?

Îmi respect colegii și mă doare atunci când se fac atâtea nedreptăți, încât nici cea de-a patra putere în stat nu poate să intervină cumva. Nu pot înțelege jurnaliștii, care încurcă o politica editorială demnă, cu cea, care induce  consumatorului o arenă de opinii „personale”, create în virtutea influențelor politice. E ca și cum un medic, sau un polițist ar lua mită în public, fără să fie sancționați. Consider că e o crimă să te dai drept jurnalist și să expui părerea cuiva, decât să fii neutru, așa cum te obligă Codul Deontologic. E o lipsă de etică profesională ?

Albert Camus a avut dreptate atunci când a afirmat: "Există la oameni mai multe lucruri de admirat, decât de disprețuit". Haideți să-I dăm crezare lui Camus. De la fiecare ascultător, cititor sau spectator poate porni orice schimbare. Este simplu: să începem cu noi înșine și să citim doar ceea ce ne îndeamnă sufletul și rațiunea. Astfel, vom merita și vom avea o presă mai bună.

"Merităm noi presa, pe care o avem?". Deocamdată, întrebarea căreia am încercat să-i dau un răspuns, rămâne retorică.