Constituția îi oferă un loc important în sistemul politic și îl face șef al statului, dar cu atribuții destul de limitate, scrie Europa Liberă.

Într-o republică parlamentară, așa cum este Republica Moldova, președintele nu are prea multe prerogative. Dacă nu are Parlamentul și Guvernul de partea sa, poate ieși în evidență doar atunci când acordă distincții de stat și se întâlnește cu oficiali străini. Constituția oferă președintelui competența de a desemna șeful Guvernului, însă nu la propria sa discreție. În primul rând, desemnarea prim-ministrului are loc după consultări cu fracțiunile parlamentare. În cazul în care în Parlament nu există o majoritate, președintele își poate înainta candidatul la funcția de premier.

Pentru a intra în vigoare, toate legile votate de Parlament sunt promulgate de președinte. Dacă nu este de acord cu vreuna din ele, o poate trimite la reexaminare, dar numai o singură dată. 

Președintele are dreptul și să dizolve Parlamentul. Asta se poate întâmpla în două cazuri. Primul, când șeful statului înaintează deputaților două candidaturi la funcția de premier, iar ambele pică în decurs de 45 de zile. Al doilea, când Parlamentul nu poate adopta legi și alte decizii, în lipsa unei majorități parlamentare sau din alte motive. În ambele situații, având avizul Curții Constituționale, președintele poate da afară tot Parlamentul și anunța alegeri anticipate.

O altă zonă unde soarta funcționarilor publici depinde de un decret prezidențial este justiția. Judecătorii, președinții și vicepreședinții instanțelor sunt numiți în funcții de președinte, însă doar la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Și aici șeful statului are dreptul la o singură obiecție. În privința procurorilor, de decretul prezidențial depinde doar procurorul general, care este numit și demis pe această cale.

Occidentul poate investi miliarde de dolari în infrastructura autonomiei găgăuze, dar rezultatul va fi zero atât timp cât localnicii sunt influențați de propaganda Rusiei, atenționează de analistul politic Ruslan Șevcenco, scrie Deschide.md.

Analistul a evidențiat că majoritatea absolută a găgăuzilor, estimată la 85-90%, continuă să fie fidelă Rusiei, iar acest fenomen nu s-a schimbat semnificativ de la începutul anilor '90.

„Principalul motiv rămâne și este ideologic. Puteți să băgați miliarde de euro și dolari, dar atâta timp cât populația rămâne sub influența propagandei Rusiei, rezultatul va fi zero. Indiferent de câți kilometri de drumuri și spitale construiți, oamenii vor rămâne fideli Rusiei. De aceea, principalul obiectiv trebuie să fie lupta cu propaganda rusă”, subliniază istoricul, citat de Deschide.md.

Republica Moldova este dependentă, în continuare, de curentul electric produs de ruși în regiunea transnistreană, constată Veridica.

Odată cu agresiunea rusă din Ucraina și reducerea, începând cu octombrie 2022, la jumătate a livrărilor de gaze de către Gazprom (care acum asigură doar necesitățile regiunii transnistrene), eforturile Chișinăului de a pune capăt dependenței energetice de Rusia s-au amplificat. Această dependență rămâne, însă, încă destul de puternică, în special în ceea ce ține de curentul electric, prin faptul că circa 70% din necesarul de curent al Republicii Moldova este asigurat de Centrala Termoelectrică Moldovenească (Moldgres) din regiunea transnistreană, deținută de grupul Inter RAO EES din Rusia, numită și Centrala de la Cuciurgan. Această centrală are capacitate suficientă de a produce energie electrică pentru a asigura necesitățile Republicii Mldova, dar și pentru export, doar că depinde de gazul livrat de Gazprom, pe care regiunea nu îl plătește deja de câteva decenii și a acumulat datorii de circa 10 miliarde de dolari, față de Gazprom. De unde va lua energie electrică Republica Moldova după 1 ianuarie 2025, când există riscul major să fie stopat tranzitul de gaze rusești prin Ucraina spre Europa, inclusiv și pentru necesitățile regiunii separatiste transnistrene, rămâne incert.

Cum se face pace cu Rusia? Cedăm teritorii sau cedăm opțiunea europeană? explică ZdG.

Tot aici și întrebarea dacă „va influența sfârșitul războiului rusesc din Ucraina chestiunea transnistreană?”. Actuala situație asigură niște condiții unice în istoria de peste 30 de ani de la încheierea acelui armistițiu cu Rusia, explică publicația. De peste doi ani, Rusia nu mai are cale deschisă cu transport armat și trupe spre Tiraspol – nici prin Ucraina, nici prin Chișinău. Rusia a avut timp de zeci de ani lideri politici aserviți Moscovei, atât la Chișinău, cât și la Kiev. Acum e un moment unic în istorie când nu-i mai are în aceste 2 capitale. Și mai este un avantaj: Republica Moldova, spre deosebire de Georgia și Ucraina, nu are hotar cu Rusia. Moldova are hotar doar cu un stat pro-european, care este Ucraina și cu un stat membru al UE, care este România. Ziarul de Gardă scrie că trebuie să învățăm o lecție de la ucraineni: după 2 ani de război rusesc, cu toate tragediile și riscurile, circa 80% dintre ucraineni nu ar renunța la opțiunea pro-europeană în schimbul păcii. Adică, ei sunt gata să lupte în continuare, să-și piardă viețile, dar să își apere viitorul european.