Pentru a răspunde la întrebarea "Merităm presa, pe care o avem?" putem invoca o vorbă de duh erodată de repetitivitatea celor dezamăgiți de progresul social-politic al Republicii Moldova, care nu înregistrează un grad de "imediativitate" satisfăcător - "Fiecare popor are conducătorii, pe care îi merită". 

 

Funcționează oare aceeași sentință, ușor parafrazată și în cazul mass media moldovenești ? Cu siguranță. 

 

Potrivit unuia dintre iluștrii membri ai Panteonului culturii franceze,  Albert Camus, din întâmplare și deținător al Premiului Nobel pentru Literatură, "presa liberă poate fi bună sau rea, dar, în mod sigur, fără libertate va fi întotdeauna rea". Cum e presa în Republica Moldova? Rapoartele ultimilor ani, prezentate de organizații precum Freedom House sau Reporters Sans Frontières, indică faptul că, unele progrese (Moldova ajungând chiar lider în privința Libertății Presei din țările Parteneriatului Estic, conform indicelui conceput în ultimul trimestru, în cadrul proiectului ENP Media Freedom Watch, de exemplu) au fost completate de regrese într-o horă vicioasă care ține presa din Republica Moldova la statutul de "parțial liberă". 

 

Jurnalismul de esență basarabeană este, în mare parte, influențat de interesele și de afilierile politice ale proprietarilor unor trusturi media. Ca rezultat, informarea obiectivă are de suferit, analizele, editorialele poartă în ele povara impunerii unor puncte de vedere la comandă, iar ziarele, portalurile, posturile TV și radio devin pârghii de război electoral pe timp de pace. În unele cazuri, lucrurile devin de-a dreptul scârboase prin gradul de nedisimulare a acestei tendințe de manipulare (să ne amintim de pseudojurnalismul promovat de cei de la NIT), în altele, amprenta controlului e mai greu de descifrat. Ceea ce este și mai urât în toată această poveste e încleștarea dintre instrumentele reprezentând diferite tabere, nu puține fiind cazurile când unele entități media se atacă între ele. Așa că, dacă e să revenim la vorba lui Camus, presa din Republica Moldova, parțial liberă fiind, e parțial rea.

 

Totuși, nu e dracul într-atât de negru precum am vrut eu să îl creionez de la bun început. Este evident faptul că spațiul massmedia din Republica Moldova a evoluat din punct de vedere al calității grație unor investiții consistente în mijloacele de informare în masă și diversificarea acestora prin implicarea uneltelor New Media - bloguri, rețele de socializare. Avem televiziuni de știri, o groază de portaluri informaționale, talk-show-uri, posturi de radio, avem multe alte lucruri, pe care nu le credeam posibile acum 5 ani. 

 

Din păcate, concurența nu naște calitate de fiecare dată. Iarăși, reflectând lipsa de grijă pentru gramatica limbii române la nivel de societate pe de o parte, iar pe de altă parte, influența covârșitoare a limbii ruse în Basarabia, rezultată în calchieri neinspirate și construcții de fraze străine sintaxei noastre, cu toții suntem martori la perle care ne zgârâie ochii/urechile și în cazul mass media. Fie că e vorba de debutanți într-ale scrisului sau de condeieri cu traistele pline de experiență editorială, asistăm neputincioși la o îngenunchere a patriei lui Nichita Stănescu.

 

Dezastruoasă este și "bombasticizarea" (vă rog să permiteți această invenție lingvistică) presei moldovenești. Titluri scrise cu caps lock, abundența de "FLASH, BREAKING NEWS, DE NECREZUT, ȘOCANT, SCANDAL, CRIMĂ, EXCLUSIV, SENZAȚIONATL etc." obosesc iremediabil cititorii, reducându-le bucuria  consumării unor produse media cu adevărat pline de informații senzaționale.

Interacțiunea mea cu presa din Republica Moldova a cunoscut momente plăcute - redistribuirea postărilor pe www.inconstantin.ro, interviuri, participări la talk-show-uri - și mai puțin plăcute, de care nu am cum să nu îmi aduc aminte. 2 sunt cu adevărat antologice. Unul s-a consumat cu Radio Europa Liberă, atunci când Jurnalul Săptămânal semnat de mine a fost cenzurat pentru că am îndrăznit să vorbesc despre persoane care nu le sunt pe plac actualei echipe de manageri ai REL. Al doilea - cu cei de la Adevărul, o reporteriță preluând cu nerușinare un articol de pe blogu-mi fără a indica sursa. 

 

Închei prin a răspunde la întrebarea din titlu - "Da, o merităm din plin". La fel ca statul din arealul căruia face parte, aceasta se află în tranziție. Nu ne rămâne decât să sperăm că nu va fi o tranziție fără sfârșit și că stația terminus va fi maturizarea și profesionalizarea jurnaliștilor, inclusiv în ce privește exprimarea, precum și ieșirea lor, măcar parțială, de sub umbrela sufocantă a patronilor politici.