Orașul Chișinău devine localitate urbană prin concursul direct al domniei, care decide, pornind de la realitățile strategice, economice ale momentului, că aici, la Chișinău, trebuie să apară o localitate urbană și intervine, marcând în teren o piață comercială, delimitează loturi de pământ, invită coloniști, negustori, meșteșugari din alte locuri, oferindu-le scutiri de impozite, drepturi specifice, caracteristice unor localități urbane, asigurându-le protecție minimă contra pericolelor care marcau viața cotidiană a acelor timpuri.

În acest fel, fostul sat Chișinău devine oraș.

În documentele de secolului 18 se menționează foarte clar că orașul Chișinău a fost descălecat, adică fondat și organizat în cazul de față prin concursul domniei. Orașul s-a dezvoltat prin susținerea constantă oferită de autoritățile centrale ale Țării Moldovei, iar poziția geografică a acestei entități urbane, și din punct de vedere strategic și din punct de vedere economic, i-a asigurat prosperitatea și dăinuirea în timp.

Cu toate distrugerile provocate de multiplele războaie, epidemii și alte calamități, care au marcat viața acestei localități, Chișinăul nu doar că a supraviețuit, dar și s-a dezvoltat, mărindu-și suprafața și numărul locuitorilor. Astfel, spre finele secolului al 18-lea, începutul sec. al 19-lea, a devenit cea mai mare entitate urbană dintre Prut și Nistru.