Istoricul Ana Grițco, de la Muzeul Național de Istorie:

„Aceste localuri purtau numele proprietarilor, de exemplu cum era cofetăria lui Tumanov, de pe strada Alexandrovskaia, cum era denumirea în epocă, unde se serveau cafele alese și prăjituri proaspete. Era cofetăria lui Sâciov, care avea și o fabrică de dulciuri și halva. La o cafea și cu ziarul care era sursa a diverse discuții, se adunau spiritele avangardiste, intelectualitatea, lumea boemă a Chișinăului. Restaurantele erau deschise între orele 12.00 și 03.00. Patiseriile și cafenelele erau deschise între orele 10.00 și 23.00. Din toate cofetăriile a rămas imortalizată în carte poștală cofetăria lui Manikov. Este o bijuterie, o clădire într-un nivel, dar construită cu gust și îngrijită cu eleganță. Clădirea se afla pe actuala stradă Veronica Micle, între străzile Vlaicu Pârcălab și Pușkin. A fost construită în 1905, iar în 1907 a fost electrificată. Pe lângă un ceai, o cafea cu ciocolată elvețiană sau o prăjitură delicioasă, se serveau și mesele zilei. Ofereau servicii și la domiciliu – produse de patiserie, pentru sărbătorile pascale sau de iarnă. Această cafenea a găzduit demnitari, funcționari,  boieri, intelectuali, unde se discutau cele mai proaspete știri. A fost locul unde își dădeau întâlniri cavalerii cu domnișoarele”.