Potrivit unui comuniat al Serviciului de presă al Legislativului, la eveniment au participat reprezentanți ai Cancelariei de Stat, Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE), Curții de Conturi (CCRM), Agenției Proprietății Publice (APP) și altor entități publice.

Potrivit informației prezentate de Agenția Proprietății Publice,  conform prevederilor Acordului interguvernamental privind recunoașterea reciprocă a drepturilor și reglementarea raporturilor de proprietate, intrat în vigoare în octombrie 2001, cele  Republica Moldova și Ucraina urmau să prezinte reciproc seturile inițiale de documente ce confirmă drepturile de proprietate pentru fiecare obiect în parte, în termen de până la 2 ani de la data intrării în vigoare a acordului.

Pînă în 2003 au fost completate și și prezentate spre examinare Fondului proprietății de stat al Ucrainei seturile inițiale de documente ce confirmă dreptul  de proprietate a Republicii Moldova asupra majorității obiectelor moldovenești din Ucraina. Concomitent, între 2001-2006 au fost colectate, examinate și expediate la Kiev actele solicitate suplimentar de partea ucraineană, iar lista obiectelor Republicii Moldova amplasate pe teritoriul Ucrainei, dreptul de proprietate asupra cărora urmează a fi recunoscut în temeiul acordului din 1994  a fost precizată, fiind operate multiple modificări.

Astfel, la începutul anului 2008, în lista obiectelor Republicii Moldova din Ucraina figurau 113 obiecte pentru recunoașterea dreptului de proprietate, Ucraina prezentând trei obiecte care se află parțial pe teritoriul țării noastre.

Reprezentanții APP au specificat că pe parcursul anilor 2002-2006 au fost semnate protocoale de recunoaștere a drepturilor de proprietate a  Republicii Moldova pentru 47 de obiecte în țara vecină, inclusiv pentru 9 obiecte ce aparțineau agenților economici din regiunea transnistreană și protocoale de recunoaștere a drepturilor de proprietate a Ucrainei pentru 2 obiecte.

În anii care au urmat,  din cauza mai multor probleme, procesul a fost stopat, el fiind reluat în 2011. În anul respectiv, în cadrul ședinței comisiei mixte moldo-ucrainene pentru colaborare comercial-economică s-a convenit recunoașterea „la pachet” a dreptului la proprietate a părților asupra obiectelor amplasate pe teritoriul altei părți. La ora actuală, 25 de obiecte, incluse în pachet nu  au fost recunoscute de Ucraina, alte 20 fiind înregistrate ca proprietate a Republicii Moldova în țara vecină. Majoritatea acestora se află într-o stare deplorabilă, nefuncțională.

Conform informației prezentate de șeful Direcției generale de audit a Curții de Conturi, Vasile Moșoi, în urma misiunilor de audit și a rapoartelor prezentate de autoritățile care dețin proprietăți în Ucraina, instituția a identificat o serie de probleme care au dus  degradarea proprietăților, printre aceste enumerându-se administrarea ineficientă  de către cei care gestionează aceste proprietăți, nerecunoașterea de către partea ucraineană a dreptului de proprietate a Republicii Moldova asupra bunurilor, includerea proprietăților în procesul de privatizare de către partea ucraineană, transmiterea în locațiune și concesiune, dar și privatizarea acestor bunuri de autoritățile publice locale din Ucraina.

Vasile Moșoi a adăugat că în anul curent  curtea a planificat  o misiune de audit asupra tuturor proprietăților  deținute de Republica  Moldova  în Ucraina pentru a evalua starea reală a lucrurilor și va veni cu recomandări la final.

La rândul său, Secretarul de Stat al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Dumitru Socolan, a spus că este nevoie  de o inventariere exactă a tuturor bunurilor și proprietăților țării noastre aflate pe teritoriul Ucrainei și angajarea unei echipe profesioniste de avocați care să apere interesele țării la cel mai înalt nivel. Secretarul de stat al MAEIE a spus că instituția pe care o reprezintă este dispusă să acorde sprijinul necesar în vederea identificării celor mai bune soluții în acest sens.

Președintele Comisiei de control al finanțelor publice, Igor Munteanu, a menționat că este nevoie de o politică unificată în ceea ce privește  protejarea proprietății publice, iar instituțiile statului trebuie să abordeze acest subiect nu în mod fragmentar, cum au făcut-o până acum, ci printr-un efort comun a  tuturor celor care sunt obligați să apere patrimoniul țării.