Invitații emisiunii „Ridicații - mărturii din Siberia”, realizată de Mariana Vasilache și Alina Rusu, sunt chiar persoane care au avut de îndurat calvarul deportărilor comuniste, sau urmașii acestora, care-și povestesc cu demnitate destinul lor, sau al părinților, buneilor.

Margareta Spânu-Cemortan, originară din satul Mihăileni, Râșcani, a avut de trecut prin calvarul deportărilor sovietice comuniste fiind copil. A scris despre acest lucru în mai multe cărti – “Lupii”, „Dragoste de porumbei”, „Siberia de acasă”, „Fiarele” și altele. Recent, cartea sa „Lupii”, în care relatează detaliat despre deportarea familiei sale și chinurile îndurate în Siberia, a fost tradusă în limba engleză, cu titlul „The Red Dragon”. În baza mărturiilor sale, precum a ale altor deportați, la Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Chișinău a fost montat spectacolul „Dosarele Siberiei”:

„Despre etapa vieții mele de până la deportare, adică până la 6 ani, cât aveam în acel trist moment, îmi amintesc ca despre un mic rai. Deși umbrit desigur de tristețea de a fi rămas de mica fără mama. Dar bunica Sofia Spânu, care purta grijă de noi, ne-a înlocuit-o, cu toată dragostea și mângâierea. Nu știam de griji, de foame de frig. Mă jucam cu mieluții, cu motăneii, cu bobocii și puișorii. Astea la noi erau jucăriile cele mai dragi, că erau vii. Când am crescut mai mare, mă duceam cu fratele mai mare, Emil, la nedelul nostru de pământ. Le dădeam drumul să pască, dar noi cu toți copiii megieși ne jucam. Aveam de toate  acolo – și cirești, și vișini, meri, struguri, etc. Când ne odihneam – ne răcoream picioarele în râușor și erau atâțea pești că ne gâdileau picoarele…

Acest rai a luat sfârșit într-o seară. Tata cu fratele clădeau niște fân, eu măturam ograda, când a intrat o mașină militară drept în ogradă la noi. Au coborât niste soldați și Grișa Țiganul, președintele sovietului sătesc. Nu știu, era țigan sau nu, dar era bețivan, cel mai sărac din sat și fără carte - a întâlnit rușii cu pâine și sare și de atâta l-au pus pe el președinte.  Au poruncit să urcăm în mașină. Tata s-a pierdut cu firea și a început să plângă. A început să întrebe – dar pentru ce – postavca am dat, ați zis adăugător – am dat. Ați curățit toate podurile…Ce v-am făcut rău? Dar Grișa Tiganul, îi spune – pe tine trebuie să te mânănce lupii în pădure, că meriți! .. ».

Ascultați emisiunea cu Margareta Spânu-Cemortan aici https://radiochisinau.md/ridicatii--marturii-din-siberia-margareta-spanucemortan-neau-dus-sa-hraneasca-lupii-cu-noi-dar-moldovenii-au-dus-cultura-lor-in-fundul-siberiei-audio---97573.html

Victor Ghilaș, pensionar din Chișinău, fost profesor de geografie, s-a născut în anul 1934, în satul Stodolna, Rezina, pe malul Nistrului. Odată cu venirea puterii sovietice, tatăl său a fost judecat, pentru că se împotrivea să dea casa nouă, pe care abia o ridicase, autorităților sovietice : “Eram mic, dar îmi amintesc cum l-au adus pe tata într-o cușcă de fier, ca pe un mare criminal. Eu m-am repezit la el, dar soldatul acela care-l păzea  nu mi-a dat voie să mă apropii. Iar judecătorul, care era în etate, i-a spus să-mi dea voie, că cine știe ce va fi mai departe… ”

Tatăl lui Victor Ghilaș a fost dus într-o închisoare din Rusia sovietică, de unde nu s-a mai întors. Mai târziu a fost arestată și condamnată si mama, iar el, copil fiind, a rămas pe drumuri...

Ascultați emisiunea despre Victor Ghilaș aici https://radiochisinau.md/ridicatii---104414.html

Doctorul în istorie, conferențiarul universitar, Ludmila Tihonov, este autoarea cărții „Destine frânte” (alături de Zinaida (Coroi) Băleanu). Ea consideră că crimele regimului comunist ar trebui să fie declarate drept genocid în mod oficial, iar numele și soarta fiecărei persoane ar trebui să fie scrisă în memoria colectivă. Ludmila Tihonov a participat la Expedițiile Memoriei, ediția 2019, dorind să afle urmele consătenilor săi deportați în Siberia, din Peresecina, Orhei.

Printre acele circa 50 de familii deportate, despre destinele cărora aflăm multe detalii în cartea “Destine frânte”, (editată în iunie 2019), se aflau și buneii și părinții invitatei. Ludmila Tihonov este bucuroasă de faptul că în satul său de baștină, oamenii păstrează vie memoria trecutului : “În Peresecina de 20 de ani se marchează anual acea tristă zi, când la ordinul guvernării staliniste zeci de mii de moldoveni au fost deportați din satele natale în gulagurile siberiene. Au fost ridicate mai multe răstigniri, monumente, iar pe unul dintre ele sunt scrise toate numele persoanelor deportate.

Cred că ar trebui să învățăm de la alte popoare, de exemplu de la evrei, cum să ne păstrăm vie memoria neamului. În fiecare sat ar trebui să se afle numele și destinul fiecărei persoane deportate…

Ascultați emisiunea cu Ludmila Tihonov aici. https://radiochisinau.md/ridicatii--marturii-din-siberia-ludmila-tihonov-crimele-regimului-comunist-ar-trebui-sa-fie-declarate-drept-genocid-in-mod-oficial-numele-si-soarta-fiecarei-persoane-sa-fie-scrisa-in-memoria-colectiva---98110.html

Printre invitații emisiunii Ridicații, Mărturii din Siberia au mai fost Veronica Herța, consilier municipal, care își amintește despre bunici săi, deportați, care și-au păstrat demnitatea în cele mei grele condiții, poeta Emilia Plugaru, istoricul Maria Gogu, colaboratoare a Arhivei Naționale, participantă la Expedițiile Memoriei, Victor Moraru, economist din Edineț, care a fost deportat la vârsta de 2 luni, mamă sa fiind luată din maternitate a doua zi după naștere, și alți interlocutori…

Accesați arhiva de emisiuni a Radio România Chișinău și ascultați mărturii ale deportaților aici. (https://radiochisinau.md/category/ridicatii--marturii-din-siberia/