„Ne apropiem de un moment critic în Transnistria. Moscova urmărește de fapt destabilizarea politică a Chișinăului, băgând panică în populație, explică la RFI Armand Goșu, expert în spațiul ex sovietic. Tot el atrage însă atenția că adevărata miză o reprezintă în acest moment  Odesa - ruperea Ucrainei de Occident, tăierea culoarelor de aprovizionare. În opinia lui, Republica Moldova nu este atrasă în acest conflict. Interesul Moscovei nu este să ocupe Republica Moldova. Nu are cu cine să ocupe Republica Moldova. Nu obține niciun avantaj tactic dacă ocupă Republica Moldova. Interesul Moscovei este să destabilizeze Republica Moldova, fie să sperie actuala putere de la Chișinău foarte tare astfel încât aceasta să evite orice cooperare, orice colaborare cu occidentul și cu Ucraina, fie să aducă la Chișinău la putere forțe politice pro rusești. Interesul Rusiei în acest moment este să taie culoarul de legătură dintre România și regiunea Odesa. Această legătură a fost, o dată, tăiată prin aruncarea în aer a podului de peste limanul Nistrului. Iar cealaltă legătură prin Palanca, prin Republica Moldova, foarte aproape de Transnistria, Rusia dorește să o blocheze tocmai pentru ca din Occident să nu ajungă în regiunea Odesa arme și muniții care să consolideze apărarea Odesei în fața unui previzibil asediu rusesc”, spune expertul.

Veridica scrie despre „Atacurile din Transnistria și riscul unei intervenții ruse în Republica Moldova”. În ultimele zile situația s-a tensionat în regiunea separatistă de Est a Republicii Moldova, iar tot mai mulți oficiali ruși vorbesc despre necesitatea de a-și apăra cei aproximativ 200.000 de concetățeni de acolo. Un general rus menționa recent Transnistria ca unul din obiectivele celei de-a doua faze a războiului din Ucraina. Se va opri Rusia în Transnistria sau va vrea să ajungă și la Chișinău, aflat la o aruncătură de băț? Și ce ar trebui să facă România în acest caz? - scrie publicația. Pe lângă un contingent de menținere a păcii, controlat de ruși și transnistreni, în Transnistria mai sunt și aproximativ 1500 de militari ruși care păzesc 20.000 de tone de muniție din perioada sovietică, depozitate la Cobasna. Cu o armată practic inexistentă, nefiind membră a vreunei structuri militare (pentru că este stat neutru), dar și cu un procent semnificativ de populație care ar întâmpina cu pâine și sare și canistre cu motorină tancurile rusești, Republica Moldova este de departe cea mai vulnerabilă țară din regiune. Iar întrebarea care apare tot mai des este ce va face România în acest caz?” – scrie Veridica.  

„Transnistria este copilul Kremlinului, amintește într-un comentariu editorul Gheorghe Erizanu. Dar este departe de Moscova. Consumă gazul rusesc în cantități mai mari decât Republica Moldova. Dar nu-l plătește nici în ruble, nici în dolari. În 2014, când Rusia a invadat Ucraina, Transnistria trebuia să destabilizeze situația în zonă. Șevciuk, fostul președinte de la Tiraspol, s-a opus sau, mai degrabă, a mimat conflictul. Atunci a fost un incident la Varnița. Ulterior Șevciuk a plătit cu funcția și a fost fugar la Chișinău. Transnistria este compania Sheriff. Care face bani. Legal, dacă nu se mai poate prin contrabandă. Scutită complet de impozite de Smirnov, primul președinte de la Tiraspol. Și are nevoie de pace. Antrenor al echipei de fotbal Sheriff este ucraineanul Vernidub, care în primele zile de război a plecat și s-a înrolat voluntar în Ucraina. Iar la primul meci de fotbal de la Tiraspol pe vreme de război fotbaliștii au apărut cu bannerul „Nu războiului”. Datorită gazului „gratuit” Transnistria produce energie electrică pentru Republica Moldova, la prețuri mai mici decât Ucraina sau România (care le formează din costuri reale). În aceste prețuri era și este loc suficient pentru firmele căpușe ale Chișinăului și Tiraspolului. Poți crește beneficiul cât vrei. Oricum știi că nu vei plăti niciodată gazul consumat. Transnistria produce cel mai rentabil metal la Râbnița. Oricum nu plătește costurile gazului.  Transnistria are una dintre cele mai mari ferme de kriptovalută din Europa. Oricum nu plătește costurile gazului. Transnistria are cel mai mare depozit de muniție din Europa. Sunt cca 20 de mii de tone. În Transnistria sunt 1500 de soldați sub drapel rusesc din recruți locali. Au 15 tancuri. Care nu pot fi pornite, zic experții militari ucraineni. Ignatiev, responsabilul de externe de la Tiraspol a declarat recent: „Transnistria și-a ales vectorul dezvoltării spre Rusia, iar gradul de integrare va fi determinat deja în baza expresiei că politica este arta posibilului. Noi singuri vom decide cum vom coopera.” Transnistria a anulat toate evenimentele de 9 mai, cea mai importantă sărbătoare a „lumii ruse”, comentează autorul.

Gazeta de Chișinău scrie „Cum poate Vladimir Putin să le vândă rușilor iluzia victoriei în războiul din Ucraina? Nici în zilele sfinte de Paști, războiul nu și-a pierdut din amploare. Acest război a demonstrat că nu există nimic sfânt pentru rușii care susțin războiul între două popoare înrudite, slave și mai ales ortodoxe. Totuși, pentru că Putin a declanșat acest război, nu poate ajunge la pace până nu livrează niște rezultate pe care rușii să le perceapă drept o victorie asupra „fasciștilor ucraineni”. Pentru a înțelege mai bine ce este în capul unui rus de rând, trebuie să apelăm la mândrie sau orgoliu, scrie autorul. Și anume în acest context trebuie să atragem atenția la ziua de 9 mai – ziua Victoriei - un moment în care vor fi contabilizate rezultatele războiului. Anume la această dată vom putea vedea un rezultat mult mai palpabil al consecințelor războiului ruso-ucrainean, vom putea vedea care este deznodământul războiului și ce a putut să obțină Rusia concret, pentru că un coridor care să taie Ucraina de la ieșirea la Marea Neagră nu va fi posibil de obținut... O atenție deosebită trebuie să acordăm și așa-numitei Transnistrii care intră în planurile rușilor drept parte integrantă a celei de-a doua etape a „operațiunii speciale rusești”, drept actor relevant în flancul vestic al Ucrainei și care are rămășițe ale armatei a 14-a ruse pe teritoriul său, existând posibilitatea ca acestea să se îndrepte spre Odesa la momentul oportun...  Într-un final, iluzia victoriei va costa scump pentru ruși pentru că pornim din start de la premisa că în acest război nu putem avea învingători, ci doar perdanți, iar marele perdant este Federația Rusă, un stat care va rămâne în izolaționism, stagnare economică și colaps pentru o perioadă de zeci de ani, scrie Laurențiu Pleșca în Gazeta de Chișinău.