Din cauza că exponenții Tiraspolului au împiedicat aprobarea ordinii de zi, ședința ordinară a Comisiei Unificate de Control, programată pentru 4 februarie, nu a avut loc. Ultima ședință a Comisiei a avut loc pe 8 octombrie 2020.

Fostul membru al Comisiei, Ion Leahu, spune într-un interviu pentru Zona de Securitate că această situație de blocaj nu este pentru prima oară în istoria negocierilor conflictului de pe Nistru. „Din păcate, vă spun sincer au fost cazuri mai multe și era practic unică situație, unică posibilitate prin care delegația Republicii Moldova avea posibilitatea să atragă atenția la unele probleme și la unele situații ieșite din comun, când se încalcă grav regulamentul de menține a păcii de transnistreni și reprezentanții Federației Ruse. Ei susțineau mereu că asta ține de alte structuri, alte elemente politice, nu ține de CUC și nu doreau să se implice pentru dezlegarea acestor situații. ”

Comisia Unificată de Control este obligată să reacționeze și să vină cu soluții la toate încălcările care destabilizează situația în Zona de Securitate și afectează drepturile locuitorilor. În acest sens, problemele propuse spre discuție – fie că țin de răpirea cetățenilor, fie că se referă la funcționalitatea mecanismelor de pacificare – sunt extrem de importante și nu pot fi ignorate în cadrul activității regulamentare a Comisiei.

O astfel de situație, la fel legată de apariția posturilor ilegale a avut loc în anul 2010, atunci delegația Chișinăului a cedat. „Între localitatea Pohrebea și traseul Dubăsari – Tiraspol a fost plasat un post ilegal al transnistrenilor cu „grăniceri” ce controlau persoanele până ce delegația Republicii Moldova a insistat să aibă loc ședința extraordinară și mai mult de jumătate de an au avut loc ședințe. În fiecare zi veneam de la orele 9, 10 la Dubăsari și stăteam până seara și ne uităm unul la altul și nu se decidea nimic. Până la final totuși am fost nevoiți să cedăm,” povestește Ion Leahu. „Chișinăul nu odată a cedat pentru a debloca situația, în principiu Chișinăul ar putea să meargă la compromis și acum numai pentru a debloca ședințele, deoarece mâine poate să apară o încălcare gravă a drepturilor omului și atunci am putea fi nevoiți să rămânem la voia sorții, adică la discreția Tiraspolului, or vrea ei sau nu să se convoace. De aceea, Chișinăul deseori procedează foarte corect”.

Ion Leahu susține că existența acestor posturi sunt un motiv temeinic de a denunța Acordul de încetare a focului din 1992 și regândirea acestuia. „Existența acestor posturi pe care membrii CUC din partea Tiraspolului nu vor să le discute pentru a fi eliminate, sunt un pretext important pentru a revizui și acest Acord din 20 martie 1998 de la Odesa. În primul rând, aceste acorduri sunt depășite de timp, într-al doilea rând conțin elemente care nu sunt clare și asta le permite separatiștilor de la Tiraspol și de la Moscova să danseze cum doresc ei. Când le este convenabil spun că e responsabilă CUC, trebuie de luat măsuri, când nu le convine spun că în acord nu este specificat că ar fi responsabilă CUC dar părțile”.

Acordul semnat în 1992 poate fi revăzut doar la nivel de Parlament și Președinție. „Trebuie să fie o voință politică la Chișinău. Acum suntem în relații foarte bune cu Kievul eu cred că ne-ar susține și misiunea OSCE, dar noi trebuie să mergem pe calea aceea ca să demonstrăm că aceste acorduri sunt depășite de timp, o mare parte din prevederile acestor acorduri nu s-au îndeplinit, altă parte este, cum am mai spus, într-o situație duală când nu este clar cine trebuie să le realizeze. Trebuie de apelat către Moscova, de convins că trebuie mers la un proces de monitorizare a situației, de verificare și ulterior în baza materialului obținut de propus o rectificare și adoptarea unui acord principial noul.”

Expertul a mai spus că la unele din ședințele amânate de Tiraspol nici Federația Rusă nu era de acord poziția celor din stânga Nistrului. „Ei permanent recurg la asta pentru a demonstra că Tiraspolul este o parte absolut suverană – independentă care are propriile viziuni și care are propria poziție în procesul de negocieri, dar fără știrea Moscovei, fără acordul Moscovei Tiraspolul nu face niciun pas. Eu vreau să vă spun, asta nu e secret, că membrii Comisiei Unificate de Control primesc un supliment financiar din partea Moscovei, adică în afara de salariu la locul de muncă în Tiraspol, mai au și de la Moscova”.

Amintim că regimul separatist a instalat cel puțin 40 de posturi ilegale în zona de securitate, sub pretextul măsurilor epidemiologice. Potrivit Chișinăului, „instalarea acestor posturi reprezintă o sfidare nu doar a Acordului din 21 iulie 1992, ci și a celui de la Odessa, semnat la 20 martie 1998, care încă atunci condamna prezența grănicerilor în Zona de Securitate și stipula retragerea treptată a acestora”.