„Săptămâna care vine se vor împlini 28 de ani de la declanșarea războiului de pe Nistru, amintește Vitalie Vovc, într-un articol pe Deschide.md. În toți acești ani baronii roșii de la Tiraspol și-au crescut imperiul și au făcut ce au vrut pe teritoriul RîMî. Și nu doar ieri. Krasnosselski și astăzi trece ca prin unt prin AIC, iar la ieșire este așteptat de către un întreg alai de escortă! Un alt separatist și „inamic al păcii”, Victor Gusan, e posesorul unei întregi insule în delta Dunării! Iar dacă toate astea nu sunt suficiente, vom aminti că Tiraspolul face presiuni asupra tuturor, inclusiv OSCE, pentru ca băncile lor să iasă în largul mare al capitalismului!”, scrie autorul.

Timpul scrie că „Războiul ruso-moldovenesc de independență este cea mai potrivită denumire, pentru că n-a fost un simplu „conflict” (adică neînțelegere), dar un război în toată legea, în care au fost implicate 8 mii de persoane din direcția de apărare a „Transnistriei”, 5 mii din direcția de interne sau miliție, 4 mii din detașamente locale, 3-4 mii de cazaci și, în jur de 6,5 mii de militari din armata a 14-a a F. Ruse (o divizie motorizată, două regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment anti-tanc, două regimente de pontonieri, un regiment de rachete și o escadrilă de elicoptere). Din partea R. Moldova au luptat grupări de miliție și câteva detașamente de voluntari. Chișinăul nu avea atunci o armată organizată sau un serviciu propriu de securitate și informații. Înarmarea și gândul războinic al rușilor din „Transnistria”, coordonați de serviciile speciale rusești, creștea pe măsură ce se puneau bazele independenței R. Moldova”, amintește Timpul.

„Ce caută PSRM în PMAN?” – întrebare din Ziarul de Gardă, care face referire declarațiile prealabile ale socialiștilor, înregistrate la Primărie încă de anul trecut,  în care anunță mitinguri în luna martie 2020, precum și în fiecare weekend din 2020 și chiar 2021.  „Ar exista mai multe motive din care PSRM „a privatizat” pe un an înainte Piața Marii Adunări Naționale, scrie Ziarul de Gardă. Dat fiind că decizia a fost luată înainte de plecarea democraților de la putere, s-ar putea ca primul argument să fi fost cel legat de intrarea PSRM în opoziție. Alt motiv, valabil și astăzi, ar fi cel legat de faptul că 2020 este un an electoral. Încă în mai 2019, Igor Dodon știa că va dori să rămână șef de stat și după alegerile din toamna anului 2020. Alte planuri? La fel de reală poate fi versiunea blocării, pe motiv că PMAN „e ocupată” deja, a oricăror acțiuni de protest, care ar putea fi organizate de reprezentanți ai societății civile sau ai altor formațiuni politice. În viziunea socialiștilor, anul 2020 ar fi trebuit să fie un an al liniștii sociale, condiții în care șeful de stat să poată fi reales negreșit. Oricare ar fi miza PSRM, ocuparea PMAN pentru un an întreg, săptămânal, în zilele de odihnă, este mai mult decât o obrăznicie, în condițiile în care ei, socialiștii, nu au nimic în comun cu Piața Marii Adunări Naționale și nu pot aduce altceva decât discreditare acestui loc istoric”, comentează publicația.

„Nimic bun nu se prevede în viitorul apropiat” – titrează Gazeta de Chișinău, care publică un reportaj de la piața din Telenești. „La partea pieței unde se vând legume și fructe, o precupeață de verdețuri, după ce a luat un ziar, îmi sugerează să-i dau și „doamnei Natalia, că e învățătoare la Gimnaziul „M. Eminescu” din Telenești, dar sâmbăta și duminica vinde la piață legume și fructe. Își înlocuiește soțul”. Învățătoarea ia GAZETA și-mi spune că o va citi, că-i place să citească. Susține că salariul de învățător nu-ți permite să trăiești, doar să exiști, de aceea ea și alți învățători lucrează în zilele libere la piață ca să-și asigure traiul. O întreb ce părere are despre situația social-politică și încotro mergem. Învățătoarea îmi spune că e dezamăgită ca și toată lumea. „Mi-a trecut viața tot așteptând să se dezvolte republica asta. Nimic bun nu se prevede nici în viitorul apropiat”, scrie Gazeta de Chișinău.